Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
După admirabila postare a lui Mihnea, aș aduce în completare o scrisoare a Sfântului Teofan Zăvorâtul (din colecția "Rugăciunea" - pag. 49):
"Învățătorul a tot binele este Domnul, Mântuitorul nostru. Dacă vă veți preda Domnului cu tot sufletul, vă va învăța El Însuși sau printr-un înger toată știința creștinismului.
Lepădarea de sine, tendința de a fi întotdeauna gata spre a sluji celorlalți, lăsarea totală în voia Domnului împreună cu aflarea în El prin rugăciune - sunt producătorii vieții duhovnicești."
|
Ca si in citatul postat de tine ,si eu cred in predarea in voia lui Dumnezeu , dar doar cu sinceritatea intregului eu al meu ,inclusiv cu a partii mele neintelegatoare .
Poate unii se predau lui Dumnezeu frumosi albi si puri. Eu ma arat lui Dumenzeu gol,asa cum sunt ,si de aceea am nevoie de un filtru , ca sa nu scap nimic din ceea ce sunt ,si slava lui Dumnezeu sa se arate si mai mult , in toate ungherele intunericului din mintea mea.
Citat:
|
P.S. Ce înțelegi prin "sa asimilam pe deplin si porunca iubirii si traditia bisericii"? M-ar interesa, te rog frumos, cuvântul "asimilare" întrucât nu sunt sigur că avem aceleași accepțiuni ale acestui termen și din această pricină nu înțeleg bine afirmația ta. Ce înțelegi prin acesta? (avansez de pe acum un cuvânt complementar - acomodare; poate îl lămurim și pe acesta mai târziu, după ce convenim asupra termenului de asimilare)
|
Am vrut sa spun simplu , ca iubirea precum si invataturile bune ale ortodoxiei , trebuie amestecate cu eul nostru , 'asimilate' ,inghitite ,intelese pe toate partile , chiar daca initial avem respingeri din partea organismului . Trebuie sa iesim cu Dumnezeu la pescuit pe corabia noastra ,dupa ce ne convingem singuri ,ca fara El ,navoadele ne sunt goale.
Noi nu ne acomodam cu Dumnezeu, noi depindem de El.