Vedeti, asta spuneam si eu; elevii carora le-ati dat note bune ( pt ca au stiut lectia) au zis ca sunteti un profesor bun; cei pe care i-ati lasat corigenti, insa, pot spune ca tot dvs sunteti de vina pt acest lucru, ca nu i-ati invatat, nu le-ati explicat,'nu i-ati facut sa inteleaga ce trebuia...
Si apoi mai este si parerea obiectiva a celor indreptatiti, de multe ori exprimata in cifre : procentul de promovabilitate al elevilor la o anume disciplina, de exemplu...( intr-un context mai amplu : daca per global, tot liceul e praf la toate materiile, promovabilitatea la bac, de exemplu, e sub nivelul marii.....ori sunt toti profesorii, ori sunt toti elevii; daca insa majoritatea are rezultate bune la alte discipline, insa la matematica de exemplu, obtin cu totii sau un procent foarte mare rezultate nesatisfacatoare, ne putem gandi ca la materia respectiva nu sunt suficient pregatiti de catre profesori...)
Deci, se poate spune ca exista si o parere " obiectiva", a oamenilor, care, mai mult sau mai putin relativa, totusi ne influenteza destinele... Acea apreciere care e cuantificata in cifre, note, procente, calificative, uneori chiar din cele radicale gen admis/respins....
Cat despre cealalta parere obiectiva, cea absoluta, a lui Dumnezeu...pe ea as vrea si eu sa o stiu,'dar eu una cel putin nu cunosc nici o modalitate prin care as putea afla-o ...
Asa ca incerc mereu sa aflu pareri cat mai obiective de la persoane cat mai caliicate, abilitate, indreptatite, sa formuleze atare aprecieri, dpdv profesional, cel putin, insa nu prea am succes cu aceste demersuri, se pare, atunci cand incerc sa le fac ( ultima data am fost concediata pt asta :)). Cu toatr astea eu personal cred ca ar fi bine ca, periodic, sa ne fie verificate cunostintele tuturor, de catre un for superior profesional, si cat se poate de obiectiv, desigur; lucru care din cate stiu se face in cazul profesorilor, de exemplu ( si la noi se face dar mult mai subiectiv, doar in functie de participari la evenimente, etc...).
Acest demers il facem mai mult pentru auto-aprecierea noastra, ca sa stim daca intr-adevar stam bine sau mai avem de invatat.
Dar ce ne facem ca suntem in poate si mai mare masura influentati si de judecatile subiective ale semenilor?
Ale clientilor, de exemplu. Ce-l intereseaza pe client ca am primit un calificativ bun de la mai marii nostri, daca el este nemultumit de serviciile noastre ???
Daca patronul, angajatorul, mai ales daca este de alta profesie decat noi,nu este multumit de incasari...iarasi, aceeasi situatie ....
Daca ai nostri, acasa, nu sunt bine hraniti si intretinuti,nu le ajung banii pe care ii castigam, pe de o parte' pe de alta, nici nu avem timpul necesar sa ne ocupam de ei, credeti ca le va pasa, vor aprecia faptul ca la serviciu am fi bine apreciati de catre toata lumea, fie ei sefi, fie clienti, atata timp cat nu suntem si remunerati pe masura ? ( adica venim si tarziu acasa, si obositi, si fara bani :))
Acum, in functie de specificul muncii, se poate crea un conflict si la locul de munca : de exemplu, daca esti un doctor bun, si totodata milostiv, pacientii te vor aprecia foarte, ca ii ajuti si le faci bine cu bani putini sau deloc, insa patronii...nu tocmai :). Iar salariul ti se plateste din incasari, nu din "aprecieri pozitive " ale clientilor ( care norma ca-s multumiti daca scapa ieftin :)). Pe de alta parte, insa, daac si tu esti dispus sa faci munca voluntara, sa stai peste program fara sa ceri bani, sa te multumesti cu un salariu mic, atunci si sefii ar putea aprecia asta, pana la urma ( doar din putin se face mult, nu? ). Se stie insa ca si pt economia personala este mai bine sa obtii mai mult cu efort mai putin, decat invers :) :) :) ; altfel, este posibil chiar ca homeostazia propriului organism sa fie afectata de randamentul energetic negativ ( adica daca cheltui, cosumi energie mai mult decat acumulezi), si sa te imbolnavesti si sa functionezi din ce in ce mai prost si mai neproductiv, si pt tine, si pt firma,, si chiar pt client
Desigur ca pentru toate astea iti vei primi rasplata de la Dumnezeu, in ceruri, insa pana ajungi acolo, nu te " mananca sfintii", cum spune zicala, ci proprii copii.....