Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Eu nu mă pot cunoaște pe mine deplin decât prin Ochii lui Dumnezeu.
Cunoașterea prin alți oameni, însă, oferă uneori (deseori?) oglinde strâmbe. Mai degrabă dau de gândit, decât lămuresc corect și deplin...
P.S. Un exemplu comic: fiica mea, fiind mulțumită că i-am adus bomboanele preferate, mi-a spus că sunt "bun", "cel mai bun tată din luuuume", ba chiar "tăticuț"; fiul meu, supărat că nu i-am cumpărat o minge de fotbal, mi-a spus că sunt "rău", "hain, foarte rău tată". Pe cine să consider "obiectiv"?.....:)
|
Te-am atins pe teritoriul tau:P
Cred ca stiintific ai dreptate,suntem o suma de subiectivitati,si nimeni nu e mai obiectiv ca altul.
Dar eu vorbesc din alt punct de vedere,de aia cred ca am si exagerat dreptatea celorlalti.
Vorbesc dpdv al respectului parerilor celorlalti ,al nevoii mele foarte mari de dialog,de feedback. Din acest punct de vedere , am considerat aproape obiectiva parerea celorlalti.
Adica sunt constient ca atat de mult ratacesc in opiniile mele despre mine,atata mandrie am,i ncat ,parerea celorlalti e aproape litera de lege,care sa imi spuna ca am deraiat .Si am avut norocul sa constat ca de cele mai multe ori le-am dat dreptate ulterior ,la observatiile care mi le-au facut.
Un alt exemplu : vedem oameni asa prinsi in inchispoarea gandurilor lor, cu problem asa mari pentru ei,care celorlalti le par ridicol de simplu de rezolvat , incat putem spune ca parerea celorlalti e obiectiva ,caci el in cauza e coplesit,nu mai are discernamint. Daca pur si simplu ar sta 1 minut sa asculte si sa inteleaga ce zic ceilalti, sa poarte un diualog cu ei , ar avea o gramada de revelatii despre el insusi
Sunt de accord insa si ca nu trebuie sa exageram cu a face ce zic ceilalti,sa ne urmam drumul nostrum, pentru ca ceilalti, au si ei propriile deraieri,si sunt la fel de rataciti ca noi
Aici e arta de fapt :sa ignori ceea ce e ballast intr-un om, sa il acceopti si asa, dar sa te fersti de a ignora defectele tale care ti le spune. Oricat de usuratic ar fi un om, sa te feresti sa ignori opinia lui despre tine ,caci si Dumnezeu a vorbit prorocului prin gura unui magar.
Ignora pacatele lui,dar nu ale tale. Caci astfel poti ignora o sansa imensa venita de la Dumnezeu de a te cunoaste ,cat in 10 ani de singuratate nu ai face-o.
Oamenii din jur,sunt oglinzi deschise ,pe o parte pline de negreala , dar pe cealalta parte transparenti ca argintul ,pentru ca suntem finite sociale,si nimeni nu e lasat sa rataceasca singur,ci e ajutat prin toate caile.
Cat despre copii tai :) ia-i in serios pe amandoi . Esti si un tata bun si un tata rau . Doar cand vei auzi de la ambii ca esti un tata buin,chiar esti. Pentru ca daca baiatul ti-a reprosat ca nu I-ai luat mingea,aceasta poate ascunde o carenta de comunicare cu el din trecut in care nu i-ai explicat ,ce inseamna banii . si ca tu nu ii fabrici la imprimanta . E bine sa comunicam cu ei cat mai mult , ca sa fim mereu pe aceiasi lungime de unda cu ei,exact ca si cu niste oameni mari.
Bineinteles ,mizez ca nu vei lua ce am zis ca pe o observatie,ci doar ca pe o ipoteza,caci nu am de unde sa stiu eu relatia voastra.
Am vrut doar sa sublinbiez ca nu e bine sa ignoram nimic din ce ne priveste , si sa ne intrebam daca cumva nu e adevarat