Desi admir experienta filocalica a sfintiilor , nu sustin ca am si inteles-o .
Recunosc in cele spuse de tine ca am intalnit in filocalie refuzarea imaginatiei pe timpul rugaciunii,inclusiv a imaginatiei despre Dumnezeu. Banuiesc ca se doreste ca intreaga cunoastere sa vina dinspre Dumnezeu si nu dinspre cel ce se roaga.
Dar eu mai putin stiutor si capabil,ma refer la un Dumnezeu mai concret ,Iisus Hristos, cu nume uman ,cu corp fizic, cu cuvinte auzite ,rostite chiar de El, cu invataturi despre situatiile care le intalnim zilnic.
Acest Dumnezeu atat de aproape de noi , poate provoca si o cunoastere mai reala a Sa,nu neaparat una ideala si lipsita de orice nuante .
Tu afirmi ca budismul se poate cunoaste din toate ce ne incjoara . Hristos nu se poate cunpoaste chiar din toate,ci din lucrurile deosebite,desavarsite. E un Dumnezeu real,dar care nu poate fi accesat decat prin desavarsire.
Daca daruiesti 100 lei dintr-un salariu de 2000 nu il vei cunoaste pe Dumnezeu , caci acesta e un fapt banal .In acest caz,cel mult il vei cunoaste pe Buda ,caci ai facut un act de ajutorare. Daca insa daruiesti 100 lei dintr-un vwenit de 200 de lei,atunci il vei cunoaste pe Dumnezeu ,cel unic si singurul adevarat ,caci ai facut un act de desavarsire . Ai aratat ca intelegi si pe aproapele,si ca te si increzi in Dumnezeu ca nu te va lasa.
Aceasta e unicitatea lui Dumnezeu in cultura : este mai real decat oricare alt dumnezeu,dar este si mai desavarsit decat oricare altul.
Desavarsirea sa nu este una a negatiei sale absolute ,ci una a participarii absolute in credinta in El. Nu negam materia facuta de El : mancarea ,corpul,banii ci le folosim in sens absolut pentru a il descoperi pe Dumnezeul cel viu.
Daca in Budism gandirea se inalta de la pamant la cer, in crestinism cerul se coboara pe pamant. Este singurul moment din istorie in care cerurile se deschid si Dumnezeu se lasa vazut , pentru eternitate
|