[dobrin7m]

"Cativa analisti ai lumii contemporane au numit oamenii de azi "generatia eu" si vremurile noastre "epoca narcisismului" caracterizate printr-o slujire si fascinatie a sinelui care impiedica o dezvoltare normala a fiintei umane. Altii vorbesc de un "univers de plastic" sau o lume a fanteziei in care multi oameni traiesc acum neputand sa infrunte realitatea lumii inconjuratoare sau a propriilor probleme.
Cand "generatia eu" se intoarce spre religie este de obicei spre forma "de plastic " sau fantastica a ei, o religie dezvoltata prin sine, unde sinele ramane obiectul de adorare." Parintele Serafim Rose.

Fara sa ne dam seama oriunde mergem , si orice facem , cautam sa ne satisfacem sinele nostru , propriile noastre dorinte si sa ne implinim propriile simtiri si senzatii. Mergem la Biserica si cautam sa ne simtim bine, nu stim cum, dar dorim asta. Insa sinele nostru , (care nu este curat), are dorinte pe masura lui. Si astfel ne deranjeaza batrana din colt ca vorbeste, si femeia inalta care lalaie, copilul micut care striga si corul care canta, preotul care ne cearta, picturile care parca sunt strambe, turlele care parca sunt prea aurite, cutia milei care pare prea mare, oamenii care par mai posaci, lumanarile care scot fum si asa mai departe. Nimic din ce nu este pe masura ochiului nostru nu ne aseaza, nu ne multumeste si pare ca nu ar fi frumos.

Ceea ce este frumos pentru fiecare este pe masura sinelui sau. Cu cat sinele se umfla mai mult cu atat tot ce este in jur pare ca se urateste, si cu cat sinele nostru se smereste si se miceste cu atat tot ce ne inconjoara devin mai frumoase.

Eu am descoperit frumusetea Bisericii si a Liturghiei pe vremea cand eram in Grecia si nu intelegeam limba greaca in primii ani ai mei pe acele meleaguri. Imi placea de Iisus Hristos Pantocrator, de toti sfintii zugraviti pe pereti, de vocea preotului si a cantorului, de linia melodica a Liturghiei care parca imi acompania rugaciunile, de sarbatorile frumoase de Pasti si Craciun. Ma gandesc totusi ca a fost un avantaj ca nu stiam inca limba greaca, si acest fapt mi-a lasat mintea sa se odihneasca in rugaciune.

Eu cred ca , daca am reusi, sa ne facem orbi si surzi , la cele lumesti ce intra odata cu oamenii in Biserica , am descoperi o intreaga lume, minunata lume, cu sfinti si ingeri si cantece minunate de Slava lui Dumnezeu.