Citat:
În prealabil postat de fallen
Nu prin asta ne apreciaza si Dumnezeu? Dupa cum ne purtam cu semenii nostri, cat suntem dispusi sa ajutam, cat sunt ei de multumiti de serviciile noastre? Desi, iarasi, nivelul lor de " multumire" poate fi subiectiv, adica chiar daca noi consideram ca le-am dat ce si cat trebuia, lor poate nu le ajunge...si aici Dumnezeu ar trebui sa fie cel care apreciaza daca am facut bine ce si cat am facut, sau nu...dar asta ar trebui si noua sa ni se faca cunoscut cumva, dar cum ???
|
Noi daruim limitat ,si faptele noastre sunt partial bune. Facem bine intr-o directie si stricam in alta. Dumnezeu insa ne a facut cunoscut cum ar trebui sa daruim : cu surplus,cu toata inima,cu o deplina intelegere a celuilalt , ca si cum ai fi tu in locul lui .Fara a te vedea pe tine in locul celuilalt nu poti darui deplin ,pentru ca nu poti fi autentic. De aceea porunca suna asa: iubeste pe aproapele ca pe tine insuti. Nu avem alt model de a intelege pe aproapele si nevoile sa, decat plecand de la noi insine si punandu-ne in locul lui. Asta inseamna sa intorcem intr-o directie buna dragostea fata de noi,si sa o folosim, pentru a intelege ca aproapele e la fel de important ca si noi.
Fara simbioza perfecta intre eu-tu- Dumnezeu ,daca omitem macar unu din aceste puncte,nu se poate realiza armonia poruncii divine :"Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ,tot sufletul si tot cugetul tau,si pe aproapele tau ca pe tine insuti"
Nu poti iubi pe oameni fara sa iubesti pe Dumnezeu,
Nu poti iubi pe Dumnezeu fara sa iubesti pe oameni ,
Nu poti intelege pe oameni daca nu te pui pe tine in locul lor,
Nu te poti intelege pe tine daca nu te vezi si prin ochii celorlalti ,
Nu poate fi Dumnezeu in tine daca esti indiferent la ceilalti.