[Ioan_Cezar]

Distincţiile foarte tranşante ciopârţesc de obicei taina omului.
Harul preoţesc lucrează în întregul persoanei, trup şi suflet. Cei care au parte de Taina Maslului cunosc aceasta.
Intervenţia medicului, de asemenea, tămăduieşte şi sufleteşte, nu doar trupeşte. Tocmai de acea medicii îşi însuşesc (sau nu) şi psihologia medicală, iar unii dintre ei nu intervin fără rugăciune (un exemplu ar fi Sfântul Luca al Crimeii, neurochirurg).

Sunt însă şi diferenţe de grad, de sens, de nivel. Există o anumită specificitate, se pune şi un diagnostic diferenţial. Pentru că Dumnezeu nu a făcut lumea otova, ci nespus de diferenţiat, de complex, ierarhizat şi intercorelat.
Diversitatea lumii implică şi unitate. În Creaţie se suprapun şi conclucrează legi de niveluri diferite (duhovniceşti, fizice, chimice, matematice, sociale, psihologice etc.). A reduce comlexitatea lumii la un singur palier se numeşte reducţionism. Are şi acesta o anumită valoare metodologică, ce-i drept, euristică mai întâi. Dincolo de care, însă, începe îngustimea minţii, rigiditatea şi pierderea nuanţelor.

O intervenţie chirurgicală pentru corectarea strabismului nu se face în vederea tămăduirii unei patimi sufleteşti, după cum duhovnicul nu intervine ca să elimine piatra la rinichi a pacientului care urlă pe targă la Urgenţe, nici punga de puroi de la rădăcina unei măsele.
Când Domnul porunceşte să tai mâna sau să scoţi ochiul, nu se adresează micii sau marii chirurgii medicale, ci lucrării duhovniceşti a despătimirii care nu admite compromisuri ale minţii, spiritului şi voinţei omului (verbul folosit este "a tăia" şi "a scoate", precum şi "a arunca de la tine").
Bine este să cerem Domnului harul discernământului şi încă mai bine ar fi pentru noi să îl şi primim şi să îl folosim dîndu-ne silinţa.