[fallen]

Nu stiu de ce, dar tot ce poate fi bun si frumos in lumea asta si in viata noastra, paleste si se naruie atunci cand persoana cea mai draga noua, si de la care am dori sa ne iubeasca si sa ne aprecieze cel mai mult, respectiv sotul sau sotia, ne spune raspicat si cu patima, din suflet, ca ne uraste...
Poate ce care ati mai trecut prin asta intelegi ceea ce putem simti in asemenea momente....
Cum ajungem sa ne punem sincer intrebarea daca intr-adevar Dumnezeu ne ( mai ) iubeste, sau ne-a iubit vreodata, sau meritam sa ne iubeasca...sau asa cum am gresit si am reusit sa dezamagim, sa cadem din dragostea persoanei iubite, tot la fel poate am dezamagit si pe El...( ca ceva trebuie sa fi facut si noi rau, daca nu chiar foarte rau, gresit, fata de persoana respectiva, doar nu ajungea sa ne urasca degeaba, nu ???)

( ca sa nu mai amintesc ca si copiii ajung frecvent sa isi urasca parintii, si asta pe bine si cu motive temeinice, serioase, nu ca pe Ioan Cezar ca nu le-a luat bomboane...)