Desigur, scormonirea în duh de iscodire e cât se poate de păguboasă. Am pomenit acele rătăciri doar ca exemple, pe care dealtfel le cam știm cu toții... Sunt argumentul că, iată, dintr-o premisă de fond greșită (că Scriptura nu e completă, că se ține intenționat incompletă) decurg acțiuni și roade cât se poate de aberante.
Și totuși, ar fi folosit oare o Biblie cu mai multe amănunte? Oare Dumnezeu nu ar fi putut să inspire Scripturi mai detaliate?....:)
Și de ce unii se mulțumesc cu un verset (de pildă unul a ales zeci de ani în pustie ca să trăiască un singur verset: "fericiți cei săraci cu duhul"....) iar altora nu le ajung biblioteci întregi?...
|