[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu sunt mult prea "sarac" pentru a crede ca as avea ce oferi din acest punct de vedere. Inspirat de un gand sau altul, (nici pe departe binecuvantat cu vreun har), imi mai dau cu parerea, astfel incat desigur, pot supara sau mai rau, pot sminti pe cineva.
O "dezbatere" in sine, nu prea are multe in comun cu credinta si Harul lui Dumnezeu, fiindca de obicei dezbaterile au ca izvor multe metehne, printre care mandria, infatuarea, chiar judecarea si rautatea gratuita. Daca discutiile s-ar derula cu mult tact si rabdare si mai ales teama de a nu lasa loc la interpretari daunatoare, totul ar fi minunat. Dar cum suntem o adunatura de credinciosi "dupa ureche", ajungem destul de usor la "perle" pe care mai tarziu sa le regretam.
De ce a oranduit sau a ingaduit Dumnezeu o Sfanta Scriptura in forma in care o avem deja? Probabil fiindca, Dumnezeu fiind, a stiut ca inclusiv cea pe care o avem, este la limita intelegerii noastre. Orice amanunt in plus sau in minus ne era daunator, in lipsa Harului.
Dar totul este atat de simplu incat parca ne este si jena sa mai ridicam privirea cand ne descoperim adanciti in ignoranta... filozofiei aprofundate. Maria Egipteanca era analfabeta cand a ales calea pustiei, si timp de 46 de ani nu vorbise si nu cunoscuse nici un om, pana ce Dumnezeu l-a trimis pe Parintele Zosima. Iar dupa un an, Parintele a inteles ca ea stia intreaga Sf Scriptura innspirata de Duhul Sfant, ba mai stia sa si scrie! Dogmele la care facem ades trimitere, sunt doar jaloane, pe langa care trecem mecanic, punand propriile "caramizi", prea putin solide, prea putin arse de focul dragostei si al iertarii, al rugaciunii curate si mai ales al caintei si smereniei pe care Cel Preabun, o asteapta de la fiecare dintre noi. In momentul in care am fi capabili de asa ceva, vom avea ca profesori de teologie Ingeri din cer sau macar Sfinti Parinti la care avem evlavie si care ne spun din cand in cand exact atat cat ne trebuie pentru a fi de folos si celorlalti!

Da, eram chiar tentat să spun că o operă desăvârşită nu poate fi decât păgubită când se mai adaugă ceva.
Pe de altă parte, cel puţin în oridne istorică, Dumnezeu tot revine şi mai adaugă ceva. Mai apare un profet, mai apare o carte, poftim - mai şi o epistolă... Ca şi cum Scriptura a fost, cel puţin în unele momente, insuficientă iar Revelaţia scrisă ar fi cunoscut un proces de acumulare apoi s-a sfârşit.

P.S. Iartă-mă dar nu cred că păcătuim în vreun fel dacă dezbatem, pe ansamblu ori în amănunt, Scriptura. Ori vreo impresie în legătura cu ea, precum aceasta - că e incompletă, eliptică etc. Pericolul ar fi abia atunci când credem că ne-am lămurit cu totul, că avem Biblia la dejtu mic. Atunci da, e limpede că am luat-o pe arătură...