Cezar
Hai ca incepem sa ne apropiem :) Eram gata sa fiu exasperat de primul tau mesaj ca tot nu sunt inteles si se observa doar lucruri secundare in ce scriu , dar m-am bucurat ca am asteptat ,si al 2 lea tau mesaj se apropie de intrebarile mele
Sunt de acord cu ce ai scris, sustin totusi idea ca forma daruirii prin paine are un caracter de usurare a eforturilor noastre ,intr-o anumita privinta . Pentru ca nu trebuie decat sa o mancam ,atat ,nu ne trebuie o suta de ganduri si cautari ,acestea le-a rezolvat Hristos dinainte . Cred ca de aceea a ales aceasta forma pasnica si hranitoare si plina de bucurie a painii , pentru a ne da cea mai usoara forma prin care sa putem ajunge la El. Aveti nevoie de Mine? Sunt aici,stau la usa si bat. Va e foame? Luati,mancati. A-ti obosit ? Luati odihna.
Te rog sa nu imi contrazici deocamdata aceasta opinie, ca am ajuns greu la ea :)
Bineinteles ca efortul ramane ,si este la fel de mare ,dar in alta directie. Nu mai este un efort mental de a il gasi pe Hristos,caci acesta vine El singur la noi. Efortul devine acum ,cum sa il primim pe Hristos. Facem eforturi inainte de a il primi ,ca sa scapam de pacate ,dar si aceste eforturi ,nu le putem face fara El . De aceea e necesar in permanenta ciclul -impartasire-trasnfigurare si schimbare -iarasi impartasire -iarasi desavarisrea starii noastre
Si tot asa ....
Este ca o hrana de care vesnic avem nevoie,dar care , cu cat o mancam ne ajuta sa vedem si mai mult ca avem nevoie de ea
|