1. Interesant ca ai atatia oameni in jur care stiu cate ceva despre Platon. Mai exista astfel de oameni? Si unde se mai invata azi despre Platon? Cine poate sa studieze filozofie...
Eu cred ca exista mult mai multi, daqr cu mult mai multi oameni care totusi stiu dogma crestina.
Cred ca tu confuzi ceva: faptul de a cunoaste dogma si de a o trai si aplica. Sunt doua lucruri diferite.
Sunt destui (si cred ca la ei te referi) oameni care refuza sa stie despre dogma crestina, altii care din diverse motive nu pot/sau nu vor s-o traiasca si aplice.
De auzit au auzit ei despre ea.
2. Ii dau dreptate lui Iustin dar si lui Cezar partial.
Exista impedimente reale de a cunoaste, mai precis de a intelege dogma.
Pe de alta parte sunt intr-adevar acei (mai ales de la sate) care nu au scoala si totusi stiu multe despre credinta ortodoxa.
Stiu de la biserica, de la slujbe. Este drept. Unii mai stiu sa citeasca si se uita in Biblie.
Altii mai invata de parinti, rude etc.
Inainte vreme (va amintiti de Creanga?) se facea cateheza serioasa si nu numai.
Nu discutam aici daca sa se faca in scoala ore de religie, sau la biserica.
Eu sunt pentru amandoua.
Copiii pot sa invete la scoala. Adultii sa poata invata la biserica.
Practica sa poata face toti in biserica.
La sat si nu numai, exista si multa traditie, din generatie in generatie. Se perpetueaza lucruri eronate de cum sa faci aia si aia in biserica.
La slujba de cutare se face asa, sau daca vine parintele acasa se face asa si etc. Stai acolo, te imbraci asa si nu altfel. Astea toate nu sunt scrise nicaieri si nici nu le stie nimeni explicatii, rost si origine.
Daca ai o nelamurire si intrebi de ce se face asa, nu stie nimeni sa-ti explice.
Ceea ce lipseste intr-adevar este o lamurire. Nu explica nimeni dogma, nu explica nimeni ce se intampla in credinta, nu explica nimeni niste reguli practice.
Si atunci traiesti niste lucruri asa, de la bunica citire (cine a avut bunica pe langa el/ea), fara a intelege si simti cu adevarat credinta.
Daca nu intelegi un lucru nu poti sa-l traiesti, sa-l apreciezi, sa-l aplici.
3. A sti dogma, credinta nu inseamna neaparat (zic eu) sa stii gramezi de scrieri cum spune pe buna dreptate Laurentiu, criptate.
Ci pur si simplu a stii lucrurile esentiale si de bun simt, accesibile tuturor.
Pai daca se intampla ca azi cu apostolii si Iisus le-ar fi vorbit numai in cuvinte si texte ab stracte si filozofice si tot felul de citate, plecau si apostolii si Il lasau si se alegea praful de Noua Lege.
Asa El le-a vorbit simplu, ca de la egal la egal si i-a lamurit cu calm.
3. Ma refer un pic si la citatul de mai sus:
"Trei lucruri nu înțeleg:
1) o credință adogmatică,
2) un creștinism nebisericesc,
3) un creștinism fără nevoință.
Și aceste trei: Biserica, dogma și ascetica (adică nevoința creștină) sunt pentru mine un singur tot al vieții. Mie mi se pare nedrept a pretinde că în Biserică toate trebuie să fie "după gustul nostru". Atunci când vorbești despre îngustimea cadrelor confesionale, eu te înțeleg. Și eu de mii de ori am răbdat și rabd strâmtorări, dar le rabd pentru că de la Biserică am și darurile pozitive.
"
La primul punct nu stiu ce vrea sa spuna, daca se refera la a cunoaste scrieri, parinti, sinoade si etc., sau la a cunoaste pur si simplu esentialul.
Pe urma unde scrie ca trebuie sa fie crestinismul bisericesc si cu nevointa?
Crestinism bisericesc - inteleg ca se refera la slujbe in biserica si a merge la biserica.
Dar nimeni n-a desfiintat crestinismul individual, rugaciunea de acasa si traitul individual.
Credinta este foarte grea, este adevarat si asta deja este o nevointa. De ce trebuie altele in plus?
Si de ce sa nu fie crestinismul dupa puterea omului? Nu dupa gust, dar macar dupa putere, ca sa fie accesibil tuturor.
Nu cumva tocmai prin restrictii si reguli prea multe pierdem oamenii?
Si unde apare crestinismul trait, social, iubirea de aproape (in citat si nu numai)?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|