[vsovivivi]

Când îl apucă bârfa şi judecata şi nemulţumirea omul prost căzând în judecăţi deşarte se mânie, începe să-i tremure buza de jos plină de furie întărâtată tulburându-se foarte şi scrâşnind ca să-şi credibilizeze făţărnicia fuge la legea omului prost prin care se răzbună pe vinovaţi dar şi pe nevinovaţi fără discernământ aşa ca legea căci mituit în mărirea mincinoasă de sine ca un rege el, omul prost, aplică legea lui ca lege atât asupra păcatului cât şi asupra păcătosului fără discernământ, fără deosebire, aplică legea şi asupra păcătosului care nu vrea să se căiască şi să se întoarcă din calea lui cea rea şi la fel o aplică şi asupra păcătosului ce se căieşte şi e pe drumul cel bun.

Însă aplicând el legea asta a omului prost auto-stârnitul ambalat scrâşneşte tot mai tare şi călcând el şi peste sfinţenie aşa cum calcă peste păcătoşenie el parcă mâncă nisip amestecat cu cenuşă vulcanică amară da' nu-i pasă ci insistă până în pânzele albe sau negre ca-ntr-o sinucidere generalizată curios până unde poate să ducă cruzimea asta ca o aventură tragicomică în care poate să se întâmple orice.

Practic omului prost şi fanatizat de ceilalţi ultraşi pariori pe bani murdari curioşi de care o să câştige are o singură idee şi vrea s-o aplice ca pe o singură lege nebună aşa ca o lege: ''decât rău mai bine mai rău'' sau ''mai bine rău decât rău'' şi odată stârnit şi programat la făptuirea fărădelegii el porneşte ca la o comandă lansată de către general către executantul cu arma în mână aşa ca-n armată sau ca-ntro intituţie ierarhizată să-şi facă vrerea ieşită din minţi şi cu cruzime îşi face interesul, pofta, răzbunarea aşa ca o lege ce trebuie aplicată tuturor şi atunci el urăşte şi ucide deopotrivă atât pe vinovaţi cât şi pe nevinovaţi şi loveşte în toţi cu sete fără nicio deosebire.

Iar când aude că-i zice cineva sau că-şi dă seama că există sfinţi sau nevinovaţi sau neimplicaţi atunci mai rău se aprinde vrând să cureţe murdăria cu totul, neghina cu grâu cu tot şi să le aplice şi lor îndoit aceiaşi lege a răzbunării ca orbii, ca nebunii, ca fanaticii ce-ţi găsesc ei vină ca să-ţi aplice şi ţie legea lor: răzbunare pe nedrept şi curăţenie de tot cu tot ce-i iese-n calea măturii sau a lopeţii sau a secerei sau a coasei!.. curăţă cu Dumnezeu cu tot, cu sfânt cu tot, cu nevinovat cu tot, cu cuvântul bun cu tot, cu înţelepciune cu tot, cu smerenie cu tot... şi mai e şi foarte supărat dacă-i spui cumva să se oprească din măcel şi să facă deosebire între bine şi rău fiindcă odată ce s-a pornit nu se mai lasă până nu lasă totul curăţit şi dacă a obosit sau chiar a terminat de spulberat atunci e foarte fericit şi mulţumit de sine fiindcă a reuşit să radă tot, să smulgă tot şi să taie tot şi să rupă tot ca nebunul puturos pus la lucru!

Această răzbunare prostească apare doar la capătul scrâşnelilor când omul după ce a credibilizat destul prin scrâşniri că cică n-ar fi făţarnic ci e aşa cum spune, cum se arată ca să deduci, deci după ce se crede vrednic ca să-l crezi şi tu şi-ţi demonstrază prin scrâşniri sau printr-un joc de-a victima supărată şi jignită... când nu mai are cale de întoarcere în stârnirea acestei furii, când ajunge la paroxism şi la ridicolul situaţiei, atunci din pricina tragismului şi a gLumii pe care pricepând-o cât e de satîrică şi distractivă primind păctul şi pentru darul Dumnezeiesc primit pe invers adică primit pentru ca să n-asculte şi să facă rău cu darul el ambiţionându-se în deşert turnând benzină şi gaz pe foc şi punând apă şi îngrăşământ la rădăcina buruienii carnivore se pune de mâncă zgură şi praf atomic amar şi nisip şi multă cenuşă din belşug ca să simtă mai bine cruzimea şi obligativitatea de a aplica legea atât celui vinovat cât şi celui nevinovat....... însă de regulă, de frică, mai degrabă o aplică doar celui nevinovat căci se teme de vinovaţi că-s mai puternici şi de fircă discernământul lui deseori se încurcă şi atunci aplică pe invers........ şi iată aşa suferă mereu văduvele, săracii curaţi şi nevinovaţi, orfanii, copiii şi fetele, păcătoşii cei care se căiesc.... aşa primesc pedeapsa cea grea care ar fi trebuit aplicată celorlalţi: celor răi, vicioşilor şi păcătăşolior care nu se întorc din căile lor cele rele şi defapt nu lor ar fi trebuit aplicată pedeapsa ci viciilor spurcăcioase şi mândre în care aceştia vieţuiesc şi se bălăcesc fără să le pese şi fără să vrea să se mai schimbe vreodată!