[sophia]

Eu nu contest pe arhimandritul Saharov, dar el vede lucrurile prin prisma lui de foarte avansat in credinta, calugar.

Nu mi se pare corect sa tot amestecam (si multi insista la asta) credinta si viata unui calugar (mai ales unul probabil mai imbunatatit de vreme ce a este arhimandrit), cu a unui laic.

Pai daca am putea sa fim toti la fel, am sta toti la manastire si gata. Am fi toti aievea lui Iisus. Dar noi suntem oameni, traim in lume si avem familie, avem amar de obligatii si necazuri si probleme.

Uite ca nici nu intelegem bine ce a vrut sa spuna parintele Saharov.
Ce inseamna crestinism nebisericesc si credinta adogmatica?

Vroiam sa-i mai spun lui Ioan-Cezar ca rugaciunile n-ar trebui sa fie dogma dupa parerea mea. Ele ar trebui sa fie ceva din suflet si cu cuvintele noastre, o comunicare sincera cu Iisus, traire sincera.

Uite cum apare deja confuzia. Nu totul trebuie sa fie in credinta dogma.
Si asta pentru ca mereu il scoatem pe om din ecuatie.