Citat:
În prealabil postat de forever...
Păi suntem liberi să facem ce vrem.
Eu nu aș putea așa.
Mai ales că în experiența vieții mele a existat și perioada când nu mergeam la biserică, nu intenționat, ci prin diverse concursuri de împrejurări - iar rezultatele s-au văzut. Dezastre...
După cum experiența mersului la biserică, și a trăirii, după puteri, a celor ce mă învață Biserica, mi-au făcut mult bine.
|
Da, subscriu. Cele ale credinței se trăiesc, mai întâi. Sunt experiate lăuntric și în toată ființa.
Fac parte din ceea ce numim Biserică, conținătoarea și miezul curat al sufletului nostru mereu cernit de păcate și căderi.
Abia după experiere, eventual, sunt exprimate ca discurs, teorie etc., fie între oamenii Bisericii fie către toți oamenii.
A perora pe margina credinței și a Bisericii înainte de experiență, așadar fără să deții o minimă experiere a prefacerii vieții tale în Biserică: e vânare de vânt. Cu tot ce urmează, din nefericire - pierderi, suferința, nonsensul și alte consecințe nefaste.
Așa cunosc, așa cred, așa spun și altora, să fiu iertat de opinie.