[cristiboss56]

Un monah s-a dus la un părinte sfânt şi l-a întrebat: Cum ai dobândit o smerenie aşa de mare şi atâtea harisme, părinte? Fiul meu, i-a spus părintele, eu sunt plin de slăbiciuni şi neputinţe, sunt mai rău decât toţi. Monahul a stârnit. Atunci părintele îi zice: Primarul satului este ca împăratul în satul lui: însă când împăratul îl cheamă în capitală şi se întâlneşte cu miniştri şi generali, atunci vede că e un nimic, un zero: astfel, cu cât se apropie cineva de Dumnezeu, cu atât se smereşte mai mult. Smerenia este cea mai importantă dintre virtuţi: când o dobândeşti, vrăjmaşul nu poate să te lovească. Se dobândeşte încet-încet, îţi trebuie ani întregi pentru a o dobândi pe deplin: însă când o dobândeşti, nu mai e nevoie de strădanie, va lucra de la sine. (Părintele Efrem Athonitul, Despre credinţă şi mântuire)