[sophia]

În prealabil postat de dobrin7m

Of Iustin, eu nu dispretuiesc pe nimeni, in fond si eu am pacatele mele . Sa sti ca Hristos nu este prezent in orice om asa cum idilic va imaginati. In om poate fi Hristos dar poate tot atat de bine sa fie si satana.
Faceti o mare greseala de interpretare. Noi trebuie ca tot ceea ce facem oamenilor sa facem ca si cum am face lui Hristos.
Iata un alt exemplu: cunosc o familie de hindusi. sigur, relatiile sociale , umane, de ajutor , intelegere, exista e si normal, insa in acesti oameni nu este Hristos, dar eu trebuie ca in tot ceea ce fac pentru ei , cand au nevoie sau cer, sa fie ca si cum as face pentru Hristos. A intelege aceasta este foarte important. Sigur, cand ei vorbesc dispretuitor la adresa lui Hristos, strambandu-se a scarba cand aud de crestini, nu pot sa nu iau atitudine. De Craciun, ne-au invitat la ei. Pentru ei Craciunul este o sarbatoare fara semnificatie religioasa, doar o zi in care se fac cadouri, se impodobeste casa, se fac chefuri, distractii, cu multa bautura, eventual putin drog. In religia lor se obisnuieste drogul, ca mijloc de a ajuta sa intre mai usor in meditatie. Nu am refuzat invitatia, insa bine nu ne-am simtit.

Eu nu refuz convientuirea cu ceilalti, refuz sa le adopt obiceiurile. Niciodata nu voi sta ceasuri intregi intr-o cafenea cu cineva, palavragind lucruri inutile, doar pentru ca aceluia ii face placere. Sau niciodata nu voi merge in vreun club londonez , sa ma imbat, sau sa ma droghez, doar pentru ca cineva ma invita sa zicem sa ii tin companie. Niciodata nu voi merge cu cineva in Biserica spiritualista crestina de pilda ca aceea are placerea sa ma invite. Niciodata nu voi merge in vreo moschee musulmana, doar pentru ca vecinii vor sa socializeze cu mine.

Daca aproapele meu imi intinde o tigara, refuz sa o iau. Daca aproapele meu imi cere cheia de la casa, ca are o sueta, refuz sa i-o dau.

Sigur, daca vine la mine si imi cere un sfat il dau, imi cere o cana cu apa, o ofer, imi cere o farfurie cu mancare, o daruiesc, vrea sa il ascult , il ascult .
Eu de fapt vorbesc de cu totul altceva. Fi bun, dar nu te lasa infuentat. Acesta este mesajul meu. Si nu fa lucruri rele sub masca unui stindard bun.

Am inteles totusi Mihaela.
Din pacate ai nimerit tu peste oameni nepotriviti.
Nici eu nu m-as apuca sa fumez, sau sa beau, sau sa preiau obiceiuri din alte credinte.
Pe de alta parte eu spuneam sa nu vedem in oameni numai credinta.
Deci fiecare spunea altceva. Eu intelesesem ca tu refuzi omul din start numai pentru ca este de o alta credinta.
Dar da, trebuie sa pui niste limite. Sunt oameni si oameni.

Da, aud si eu pe aici multa lume care vorbeste urat la adresa bisericii, care nu cred, altii care parasesc biserica (tot mai multi).
Dar vad pe de alta parte si oameni din alte credinte care ne dau exemplu de cum ar trebui sa fim, mai ales in calitate de crestini, de ortodocsi.

Sa stii ca eu vad, asa cum spunea Ioan-Cezar pe un alt fir ca nu oamenii aceia sunt vinovati, ci parasesc credinta pentru ca ea se indeparteaza de ei, inclusiv prin slujitorii ei.
Spunea Ioan-Cezar ca nu materia e rea ci profesorul care nu stie s-o predea si s-o faca placuta si care nu stie sa se poarte cu elevii.

Sunt oameni care nu se mai simt reprezentati de credinta, care nu mai cred in ea si in Dumnezeu pentru ca nu li se dau niste raspunsuri, niste lamuriri si un ajutor la problemele lor si pentru ca unii oameni fac din sanul bisericii lor fac greseli.

Lucrurile nu sunt asa simplu incredinta si de la indemana oricui sa le inteleaga.

Azi ne spunea parintele la predica urmatoarele (era vorba in Sf. Evanghelie chiar de ceea ce discutam noi aici - lepadarea de sine, sa ne luam crucea si sa-i urmam lui).

1. Lepadarea de sine, spunea parintele, nu inseamna decat sa nu mai facem pacate si sa ne smerim (sa nu fim increzuti).
2. Sa ne luam crucea si urmam lui Iisus inseamna sa ne luam in maini destinul personal si sa credem in Dumnezeu si astfel sa il mai schimbam.

Ne-a povestit despre parintele Teofil Paraianu care era nevazator. Cand a fost intrebat el a spus ca are probleme cu lipsa vederii, ca nu-l bucura, ca-i lipsesc niste lucruri. Nimeni nu poate fi fericit sa fie bolnav, sau handicapat.
Conteaza sa poti sa-ti duci acest necaz, sa-l accepti asa cum este.

Ne-a mai povestit si un alt aspect - un om din parohie si-a pierdut fata si de atunci si-a abandonat credinta. N-a mai putut s-o inteleaga, Dumnezeu i-a dat o durere atat de mare.
Si as spune eu ca aici este problema. Cei din jur, lipsa de iubire si de ajutor.

Cand esti credincios, stii dogma, te duci la biserica si pe urma ti se intampla ceva atat de rau, nu poti intelege.
Aici este ruptura.
Ne spunea parintele ca ni se intampla lucrurile cu un anumit motiv sau scop, dar uneori (de multe ori) noi ca oameni nu putem stii de ce a vrut Dumnezeu asa. Si asta ne darama, mai ales pe cei mai slabi.

In biserica, in afara de a ni se prezenta dogmele si pe Dumnezeu si a-l iubi, mai trebuie sa tinem seama si de om. Sa ne fie aduse mai aproape niste lucruri, sa fim lamuriti, sa fim ajutati si chiar mangaiati.
Dogma in sine nu este asa de palpabila pentru noi. Are si multe duritati si interdictii.

Iata exemple tipice:

1. Sa nu faci avort - nu e bine si nu trebuie facut. Dar ia omul si educa-l sa nu ajunga in situatia de a se gandi la aceasta alternativa. Ajuta-l sa gaseasca alta. A-i tranti legea/regula in fata oprindu-l si de la impartasit, sau alungand-l din biserica nu se cheama ortodoxie.

2. Sa nu te ajuti de metode medicale ca sa faci copii - nu e bine. Dar nu-i tranti omului numai interdictia, cand el este la pamant de durere si-si doreste un copil. Ajuta-l cumva, fa ceva pentru el, gaseste alternative.

Aici sunt multi care au iesit din biserica exact pentru ca ea se opune la anumite tratamente medicale. Pentru multi oameni a le interzice sa faca ceva sa poata avea copii este peste puterea lor de intelegere.

3. I-a murit cuiva o persoana draga (mai ales copil), sau are necazuri mari, probleme. Pai nu-l lasa singur! Nu-i suficient numai sa asculte slujba. Explica-i, lamrueste-l, fii mereu cu el, ajuta sa gaseasca iesire din problema.

Omul trebuie sa vada, sa perceapa, sa simt ca nu este singur si ca Dumnezeu si preotul si dogmele care le aude acolo nu sunt niste lucruri abstracte si reci, indepartate si puse undeva sus pe un piedestal de aur.
Fa-l sa ajunga la ele, sa le simta.