Deci Biserica admite mersul treptat al Descoperirii dumnezeiesti. Treapta de la Vechiul la Noul Testament e aratata de nenumarate ori de Mantuitorul, de Sf. Apostoli si de Sf. Parinti. Ei arata ca este o desavarsire a Noului Testament fata de cel Vechi. Acesta din urma isi pastreaza valoarea lui, e adevarat. Mantuitorul zice : "Sa nu socotiti ca am venit sa, stric legea sau proorocii; nu am venit sa stric, ci sa plinesc. Ca amin zic voua-pana ce va trece cerut si pamantul, o iota sau o cirta nu va trece din tege, pana ce vor fi toate". (Matei V, 17-18). Dar aceste lucruri din Vechiul Testament trebuiesc "plinite" in lumina gradului nou de Descoperire) (Noul Testament): "Ati auzit ca s-a zis celor de demult...", "Iara Eu zic ooua" (Matei V, 21 si urm.). Noul Testament e dezvoltarea si plinirea celui Vechi; dar e mai mult decat atat: El e "rasaritul cel de sus", care face sa treaca "umbra legii". Sporul in descoperirea persoanelor Sfintei Treimi, e aratat de Sf. GRIGORIE TEOLOGUL, prin cuvinte ca: "Adaosuri partiale", "inaltari", "inaintari" si "treceri din slava in slava".
NT il include deci pe cel vechi,il implineste si il depaseste . VT aduce ordine intr-o lume stapinita de dezordine . VT se adreseaza oamenilor . NT este insusi Cuvantul lui Dumnezeu in actiune . Nu se mai limiteaza doar la un set de porunci pentru oameni, ci le arata insusi felul de a cuvanta al dumnezeirii . VT ne da porunci,NT ne arata porunca insasi ,in toata intelepciunea si dumnezeirea ei
|