In mod cert nu erau precum esenienii iar frecventarea unei sinagogi de acest tip nu implica negarea sau abandonarea inchinarii la Templu.Erau mai degraba adiacenti,Templul fiind punctul de referinta la care se raportau.Inclusiv apostolii,in ciuda episodului intitulat ,,curatirea Templului de catre Iisus" si desi ierarhia preoteasca fusese in conflict direct cu Mantuitorul,nu au abandonat decat tarziu frecventarea Templului,ei continuand sa se comporte,pe anumite aspecte,ca niste evrei clasici devotati ( vezi Faptele Apostolilor 3.1 precum si reticenta initiala a lui Petru de a consuma alimente impure).Inclusiv Apostolul Pavel, pus in fata unei situatii extrem de delicate,a fost nevoit sa mearga la Templu pentru a respecta anumite prescriptii ale legii mozaice. Odata cu distrugerea Templului de catre romani sinagoga, deja constituita ca structura,a devenit punctul central de referinta.Cumva constituirea acestei structuri a asigurat supravietuirea iudaismului dupa catastrofa caderii Ierusalimului.Totusi, in cadrul sinagogilor,pe langa linia centrala a credintei iudaice existau diverse curente de interpretare,aici se poate vorbi de un anumit tip de unitate in diversitate evreiasca.