Buna ziua. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Doresc sa clarific ca prin acest mesaj am cerut o opinie obiectiva unor oameni necunoscuti prin simplul fapt ca necunoscandu-ma pe mine sau pe tatal meu pot fi cu adevarat obiectivi si nicidecum sa imi "spal rufele" in public. Apreciez fiecare raspuns pe care mi l-ati dati, caci cu adevarat eu nu mai stiu cum sa ma comport fata de el pentru ca nu este normal sa te impui in fata cuiva prin agresiune sau amenintari si sa il faci "nebun".
Problema lui nu este faptul ca sunt credincioasa eu, acelasi dispret il manifesta spre toti care sunt credinciosi. Din pacate, nu ma pot apropia de el, decat atunci cand imi da el voie.
Pe de alta parte, sunt si eu om cu bune si cu rele si cred ca intr-o familie trebuie sa existe dragoste si respect reciproc chiar daca mai exista conflicte de opinii care nu este cazul sa degenereze in lucruri mai grave. Pe tata nu-l urasc, ma gandesc cat rau isi face si singur prin comportamentul lui si imi este mila de el.
Probabil ca asta e crucea mea si trebuie sa o indur cu un scop.
O zi cu pace si binecuvantare tuturor!
|