[Ioan_Cezar]

Desigur. Sper că Mirela îşi va deschide acum inima spre măreţia sublimă a acestui episod, în ciuda exerciţiului tragic de libertate al ucigaşilor lui Ştefan.
Mirela, ce s-a întâmplat acolo nu se cuvine să tragem spre omenescul din noi, doar la sol... Ci e cu totul potrivit să fructificăm şansa de a cunoaşte aceste fapte cutremurătoare şi să ne înălţăm noi către taina acelei întâmplări.
Te rog, să nu reducem la omenesc textul biblic! Biblia nu e doar istorie omenească, ci e împletirea dintre omenescul nostru şi Dumnezeire. În Biblie vedem mereu ceea ce necredinciosul din (fiecare din) noi nu poate înţelege: Dumnezeu Se implică real în viaţa noastră iar noi căutăm să ne deschidem real spre/în El. Tocmai din acest motiv Biblia e cartea de căpătâi a Bisericii. Pentru că aşa e şi viaţa Bisericii: Dumnezeu şi omul se caută, dau să se contopească, izbutesc deseori.

Dacă nu luăm episodul uciderii lui Ştefan ca mărturie deplină a împlinirii învăţăturii şi promisiunii lui Hristos, ca parte din ceea ce avea să fie mereu viaţa Bisericii (jertfă, iubire, eroism) - atunci putem face din Scriptură un roman oarecare, iar pe noi să ne recunoaştem drept pieritori şi deşerţi în mod absolut. Ferească Dumnezeu!