Sonetul 31
Tot plinul vieții mele l-am răsădit în tine:
În inimă-ți palpită întreg trecutul meu;
Acolo se răsfață iubirea-mi și, senine,
Iubirile de-altădată, de taină, curcubeu.
O, ce adânci suspinuri, ce lacrime cu mir:
Durerea pentru ele mi-a stors din suflet dorul;
Acum acele chipuri în tine se desfir,
Iar dragostea de ele acolo-și află zorul.
Cuprinzi precum o raclă iubirile acele
Cu ale lor trofee salvate din abis,
Cu tot ce-au luat din mine, sunt ție azi fidele:
Ce-am risipit prin vreme, în tine am închis.
Acum le știu în firea-ți: iubitele minuni
Și cum trăiești prin ele, în tine mă aduni!
