[sophia]

Ia uite cum se mai reactiveaza mesaje mai vechi!
In toata lumea se discuta si se voteaza legi legate direct sau indirect de eutanasie.
Este un subiect la moda, ca sa spun asa.
Dar este si un subiect extrem de delicat, pentru ca vorbim de vieti de oameni si de Dumnezeu.
La fel si cu permisele pentru donarea de organe.
Eu am mari probleme in a decide in astfel de probleme. Pentru ca inseamna pur si simplu sa te pui in locul lui Dumnezeu.

Si citind mesaje de pe acest fir eu nu reusesc sa inteleg cum de unii pot sa gandeasca atat de contradictoriu. Adica sunt pentru eutanasie si doresc sa decida dreptul la viata sau la moarte, dar cand vine vorba sa te ajute medicul sa ai un copil, acolo brusc se schimba treaba. Ca si cum nu este vorba in toate cazurile de vieti de oameni, ci numai la embrioni. Oamenii adulti, batrani, bolnavi, la ei nu mai e vorba de vieti.

Dar sa-mi spun pe scurt parerea:

1. Cristi - ma sochezi si tu. Dar te rog sa te gandesti putin ca sunt atatia oameni care nu beau, nu fumeaza, nu iau droguri, nu se imbuiba si nu desfraneaza si totusi se imbolnavesc. Si atatia copii mici care nu intra in aceste categorii si nu au nici o vina!
Gandeste-te numai cati oameni s-au descoperit acum, dupa zeci de ani, bolnavi de hepatite de toate felurile din cauza de nesterilizare a instrumentelor medicale, sau a lipsei de higiena in diverse situatii. Este vina lor?
Sau cate boli genetice existe si boli a caror cauze inca nu s-au descoperit.
Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne fereasca.
Din fericire exista tot mai multe posibilitati de vindecare a bolilor si prelungire a vietii.

2. Mirela tu esti pentru eutanasie? Asa se intelege.
3. A lasa un om sa moara (a nu intereveni sa-l ajuti) si/sau a-l deconecta de la aparate este la fel de rau si se cheama eutanasie si a te pune in locul lui Dumnezeu.
Da, este cumplit de greu pentru cei apropiati sa ia decizii. Este tot ca si cum te-ai pune in locul lui Dumnezeu. Eu am trecut prin asta. Si ramai traumatizat pe viata, pentru ca nici o data n-ai sa stii/afli daca decizia ta a fost corecta si daca nu cumva a-i impins (mai repede) la moarte pe cineva (drag).

Nu stiu daca se procedeaza chiar asa cum descrie Mihnea cu bolnavul, dar este normnal ca trebuie sa faci totul pentru cel aflat in suferinta. Si acasa este foarte greu, mai ales daca nu esti cadru medical.

Pentru mine problema cea mai grea este ca nu poti stii niciodata cu adevarat corectitudinea unui diagnostic si sansele omului. Caci se intampla si minuni.
Cate cazuri nu am citit de oameni care si-au revenit la morga, sau si-au revenit din coma si sunt bine merci! Cate erori medicale nu exista!
Pai poti sa te incumeti cu mana pe cuget si/sau pe Biblie sa spui ca omul va muri maine si sa-i iei dreptul la viata? Daca Dumnezeu decide altfel?

Si fiecare om si organism este altfel. Pe unii ii poate salva o interventie (o operatie sau cine stie ce tratamente), pe altii poate duce la moarte (le dezechilibreaza total organismul). Si psihic oamenii sunt diferiti. Unii isi fac zeci de operatii (ca le trebuie sau nu), altii nu suporta nici o injectie.

Cine poate da garantii ca un anume tratament sau act medical este 100% optimal? Nimeni in afara de Dumnezeu.

Stiu, sunt tot mai multe voci si chiar in majoritate, nu stiu in tara cum gandeste lumea, care cer sa poata omul sa decida cand vrea sa moara. Chiar si pentru copii se cere acest drept.
Nu mai vorbesc de ajutorul pentru sinucidere.
Si cei din jur sunt pusi in niste situatii cumplite, traumatizante, fie ca trebuie ei sa ia decizia, sau sa accepte sinuciderea.

Iar pentru anumite probleme si mai ales modul in care un cadru medical trebuie sa se comporte cu un pacient caruia trebuie sa-i spuna un adevar crud, eu va recomand sa cititi cartile lui Elisabeth Kübler-Ross.
Unele cred ca au fost traduse si in romaneste.

Da, toti murim candva. Dar nu stim nici cand, nici cum si conteaza cum o facem si cum suntem tratati. De aceea s-a inventat o noua ramura a medicinii (imi scapa acum termenul), care ajuta oamenii sa moara in mod demn si sa traiasca atat cat le da Dumnezeu in demnitate si seninatate.
Iar apropiatii trebuie si ei tratati omeneste si chiar pregatiti si insotiti psihologic pe acest drum.

Si apropos - eu asa as dori sa se faca si pentru animale (ma refer la moarte demna) si nu imediat omorate.