XXI. LUMINA
Da,au existat ortodocsi care au purtat discutii cu ateismul si cu filosofia in general.Carturari din diferite organizatii religioase din tara noastra incearca sa dovedeasca de ani de zile ca stiinta accepta si ea existenta lui Dumnezeu,dar,in pofida tuturor discutiilor lor,au reusit sa dovedeasca doar cat de mare este consideratia lor pentru stiinta si filozofie si cat de mare este ignoranta lor in privinta Ortodoxiei.Fiind exemple triste ale europenizarii prin care a trecut tara noastra (Grecia),ei nici nu au dorit si nici nu au fost in stare sa gasesca putere in Ortodoxie pentru a invinge orice filozofie.Cu toata ortodoxia lor teoretica,ei raman occidentali autentici.
Ortodoxul le poate dovedi filozofilor in mod logic ca filozofia,daca doreste sa ramana rationala,sfarseste in agnosticism,care este negarea oricarei cunoasteri.Orice alta afirmatie pe care o face este lipsita de ratiune,si chiar daca pare sa provina din ratiune,este intemeiata pe imaginatie.
Exista o singura cale catre cunoastere:cea pe care Dumnezeu a insemnat-o de-a lungul veacurilor.Nu e o cale a silogismelor,ci o cale a vietii,deoarece adevarul nu este un sistem de teorii filozofice,ci o existenta personala:”Eu sunt Calea,Adevarul si Viata”.
Dar,pentru ca sa paseasca cineva pe aceasta cale,nu este indeajuns sa spuna si sa creada ca este crestin.”Nu oricine Imi zice :Doamne,Doamne va intra in imparatia cerurilor”.Mai este nevoie de inca ceva:stradania de-o viata a crestinului,si aceasta este curatia inimii,care-l face pe om vrednic sa primeasca iluminarea Sfantului Duh.Toate eforturile morale si ascetice ale crestinismului sunt indreptate catre aceasta curatie a inimii,cu scopul salasruirii Sfintei Treimi in om.”Daca Ma iubeste cineva,va pazi cuvantul Meu,si Tatal Meu il va iubi,si vom veni la el si ne vom face locas in el”.
Aceasta comuniune directa cu Sfanta Treime ,acest contact cu dumnezeirea,Revelatia lui Dumnezeu-iata ce este cunoasterea.Doar ea il lumineaza pe om.Il face sa inteleaga ce este Dumnezeu si creatia Lui.Ii ingaduie omului sa patrunda temeiul lucrurilor si sa inteleaga ce este el insusi ,dincolo de fenomene si de definitii filozofice.
Fata de aceasta cunoastere,ce au de spus filozofii si ateii ?O vor nega ?Este posibil.Un orb care nu a vazut niciodata lumina poate,bineinteles,sa nege ca lumina exista.Dar aceasta negare nu are nici o credibilitate pentru cei care vad.Orbului nu i se poate dovedi existenta luminii.Dar daca orbul este binevoitor,va crede si se va grabi sa cada la picioarele lui Hristos,implorandu-L sa-i dea vedere.Daca nu crede,va ramane pe veci orb si nimeni nu-l va putea face sa inteleaga cat de insemnata este aceasta lipsa.
Aceasta este relatia unui ortodox cu un filozof:relatia unuia care vede cu unul care vede cu unul care e orb.Si,la fel cum este cu neputinta ca unul care vede sa poarte o discutie cu un orb despre frumusetea pamantului,despre culori si lumina,tot asa este cu neputinta ca un ortodox sa discute cu un filozof despre splendoarea cunoasterii.Pentru a intelege cunoasterea,trebuie sa ai parte de ea.Nimeni nu poate vorbi ori intelege ce ii spui fara a avea premisele adecvate.
Ar trebui,atunci,sa se puna capat oricarui dialog al ortodocsilor cu rationalistii.Bineinteles ca nu.Dialogul va continua atata vreme cat cei orbi si cei care vad vor trai laolalta.cei orbi vor vorbi intotdeauna precumcei orbi.Important este ca nu cumva cei care vad sa vorbeasca la fel ca si cei orbi,caci atunci cum ar fi cu putinta ca orbii sa-si dea seama de orbirea lor?cei care vad trebuie sa continue sa vorbeasca asemenea unor oameni care vad,chiar daca sunt putine sanse sa fie intelesi.In felul acesta,ei vor fi cel putin in stare sa se inteleaga unii pe altii si,cine stie,poate ca ,auzindu-i,cativa dintre cei orbi vor intelege ca fara ochi nu ai cum cunoaste lumina.
|