[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

După așa o frumusețe de analiză, îți vine să taci; pentru că orice ai spune va părea o prostie.

E doar o opinie, aşa cum înţeleg eu politichia noastră autohtonă. Mi-am vărsat şi eu oful, că pe tema asta nu prea am parteneri de discuţie, întrucât evit discuţiile pe care le găsesc de mult inutile. Din păcate, poate.

Iar tăcerea ta ce poate să însemne, decât înţelepciune.
Şi sigur că va părea o prostie, în contextul postării mele. Va părea doar, însă nu va fi. Dar dacă treci peste amărâta mea cugetare şi iei alte repere, mai de Doamne-ajută, nu va mai părea o prostie ci va părea ceva cu scaun la cap, cum scrii de obicei.

Acum e momentul să spun că regret intervenţia mea. Nu mă pricep la politică, nu mă mai preocupă de pe vremea când eram consilier la PL-AT. Adică de exact 25 ani.
Astăzi mai degrabă mă miră că noi creştinii, care avem atâtea lucruri creştineşti de învăţat şi de împărtăşit, iată că ne chinuim tocmai cu politica. Credem că e mare lucru să chibzuim bine pe cine alegem. Depunem energie şi consumăm tot fitilu cugetării cu politichia. Aşa să fie bine? Asta-i treaba noastră?
Eu tot mai visez, ca un romantic, vremea când creştinii îşi vor vedea de singura politică creştinească: a lui Dumnezeu. Restul e treaba lumii şi a celor din Biserică însărcinaţi să cultive relaţiile cu Statul şi cu toată puterea lumească.
Duhul lumii şi duhul politichiei, ce folos ne pot aduce? Eu tot caut unul dar nu găsesc decât prilej de nelinişte şi distragerea gândului de la cele cu adevărat folositoare.
Îmi cer iertare pentru opinie, aş fi vrut să fiu mai în ton cu interesul arătat pe topic, dar nu pot. N-o să mai revin. Înţelepciune la urne, tuturor!