[TINERI PENTRU ROMANIA]

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE

FAMILIA

Spiritul de Familie

-I-

Spirit de Familie? Expresia nu e abstractă. Ea arată că membrii aceleiași Familii sunt solidari, că acţionează cu gândul la interesul lor comun şi că se ajută unii pe alţii la greu. E un fel de angajament tacit care, să recunoaştem, dă un sentiment liniştitor de siguranţă. Spiritul de Familie nu se limitează la soţ, soţie, copii, ci include toate rudele oricât de îndepărtate ar fi. El a dus în trecut la formarea de triburi şi de clanuri. Pe vremea când fiecare Familie românească locuia în acelaşi sat, târg sau măcar provincie, această legătură se păstra până la a şaptea spiţă şi chiar mult dincolo de ea. Nu a mai rămas nimic din astfel de şiruri nesfârşite de neamuri, dar mai sunt Familii care, în ciuda risipirii, păstrează sentimentele de altădată. Membrii lor se simt apropiaţi, chiar fără să se cunoască. Ei se sprijină reciproc în viaţă, fiecare numindu-i pe ceilalţi „ai mei” de câte ori vorbeşte despre ei. O astfel de solidaritate morală e creată de faptul că avem nevoie unii de alţii, că nefiind făcuţi să trăim singuri, ne simţim ataşaţi de toţi cei de acelaşi sânge cu noi.

-II-

Spiritul de Familie e exclusiv ca toate sentimentele puternice şi nu ar fi lipsit de pericole, dacă ne-ar limita simpatia la un cerc restrâns. Dar un asemenea inconvenient nu e de temut, pentru că în prezent spiritul de Familie e pe cale dispariţie. E necesar să-l reconstituim în ce are folositor, să-l insuflăm copiilor, să-l cultivăm în noi. Femeilor le revine această misiune pentru că sunt mai conciliante, mai păstrătoare şi mai diplomate.

-III-

Unele Familii foarte unite păstrează mai multe generaţii aceeaşi conduită, fac aceleaşi munci, îmbrăţişează aceleaşi cariere. Există Familii de militari, Familii de magistraţi, Familii de profesori. Odinioară toţi membrii unor astfel de Familii, de la străbunici la strănepoţi, trăiau împreună sub acelaşi acoperiş în bună înţelegere. În acea vreme respectul reciproc, ascultarea şefului favorizau această viaţă în comun pe care astăzi fie o evităm, fie o acceptăm cu foarte mare reţinere. Condiţiile de independenţă actuale uşurează îndeplinirea obligaţiilor familiale. Un motiv în plus de nu neglija ce a mai rămas din ele. Suntem poate prea dispuşi să alegem între rudele care ne plac şi cele care nu ne plac. Mai sunt apoi rudele bogate şi rudele sărace.

-IV-

Catastrofele, crizele economice, transformările atât de frecvente din viaţa modernă creează diferenţe de avere chiar între copiii aceluiaşi tată, nu doar între rude îndepărtate. Îmbogăţirea, sărăcirea, o carieră strălucită, o căsătorie aruncă în lumi diferite verii care au crescut împreună. Tot ce se poate face aici e să se înalţe sufletele destul de sus pentru ca ele să nu mai ţină cont de diferenţele de stare materială. E frumos să te realizezi singur, dar e o meschinărie să roşeşti din cauza unei origini modeste. O spun pentru cei bogaţi. Invidia e josnică. O spun pentru cei săraci. Femeile sunt mult mai înclinate spre invidie ca bărbaţii. Ele sunt capabile şi de o trufie crudă, alungând de exemplu din Familie un membru care nu le face destulă cinste sau privind de sus o rudă nevoiașă care se deplasează cu autobuzul pentru că nu are maşină. Toate acestea sunt ridicole şi mizerabile. Se poate afirma acelaşi lucru despre geloziile mondene, despre rivalităţile de frumuseţe, despre relaţiile care distrug adesea prietenii.

-V-

Să înţelegem o dată pentru totdeauna că în Familie afecţiunea şi întrajutorarea reciproce sunt mai presus de bani sau de poziţia socială.

Popescu Angela