Citat:
În prealabil postat de Mihailc
după cum este descris în catehismul actual al BRC:
(...)
|
"Catehismul actual al BRC" (horribile dictu), considerat unanim aproape normativ, este
Catehismul Bisericii Catolice (abreviat "CBC") din care citatul furnizat nu face parte. Iata, exact, ce spune CBC-ul despre Purgatoriu (art 12 para 4):
1030. Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului.
1031. Biserica numește Purgator această purificare finală a celor aleși, care este cu totul deosebită de pedeapsa celor osândiți. Biserica a formulat învățătura de credință despre Purgator mai ales la Conciliile din Florența și din Trento. Tradiția Bisericii, făcând referință la anumite texte din Scriptură, vorbește despre un foc purificator:
Cu privire la anumite greșeli ușoare, trebuie să credem că există înainte de judecată un foc purificator, după cum afirmă Cel care este Adevărul, spunând că dacă cineva a hulit împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în veacul viitor (Mt 12, 31). Din această afirmație se deduce că anumite greșeli pot fi iertate în veacul acesta, iar altele, în veacul viitor.
1032. Această învățătură se întemeiază și pe practica rugăciunii pentru cei morți, despre care vorbește deja Sfânta Scriptură: "De aceea (Iuda Macabeul) a pus să se facă pentru cei morți jertfa de ispășire, ca să fie dezlegați de păcat" (2 Mac 12, 45). Încă din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor morți și a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa euharistică, pentru ca, purificați, să poată ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu. Biserica recomandă și pomana, indulgențele și faptele de pocăință în favoarea celor răposați:
Să le dăm ajutor și să le facem pomenirea. Dacă fiii lui Iob au fost purificați de jertfa tatălui lor, de ce să ne îndoim că ofrandele noastre pentru cei morți le aduc mângâiere? Să nu șovăim a-i ajuta pe cei care au plecat și să oferim rugăciunile noastre pentru ei.
Dupa cum se vede, CBC-ul se abtine sa defineasca Purgatoriul ca fiind loc ori ca fiind stare. Acesta este teritoriu liber pentru reflectia teologica. Hans Urs von Baltazar crede ca Purgatoriul este stare. Ca si iadul. Caz in care se pune problema de ce nu ar fi si raiul tot o stare, precum si problema diferentei dintre "loc" si "stare" intr-o lume in care nu este materie, nici timp.
Alti teologi, precum Benedict al XVI-lea (ca teolog, nu ca Papa) cred ca Purgatoriul este loc.
Citat:
|
Este poate un semn că înșiși catolicii intenționează să-l redefinească și să-l integreze într-o temă cu suport teologic ceva mai consistent.
|
In esenta lor, dogmele sunt ireformabile. Desigur, intelegerea de catre oameni a adevarului revelat se poate cristaliza tot mai mult, pe masura ce reflectia teologica progreseaza. Precum si prin revelatii particulare, fiindca experienta mistica, sanctionata de autoritatea legitima a Bisericii, are mereu un cuvant de spus.
Astfel, noi nu stim cu certitudine dogmatica daca Purgatoriul este un loc sau o stare. Ceea ce stim sigur, adica nucleul ireformabil al dogmei si practicii de credinta se poate enunta in urmatoarele doua propozitii:
1. Purgatoriul exista
2. Rugaciunile viilor au mare importanta pentru scoaterea celor de acolo.