[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Catehismul actual al BRC" (horribile dictu), considerat unanim aproape normativ, este Catehismul Bisericii Catolice (abreviat "CBC") din care citatul furnizat nu face parte. Iata, exact, ce spune CBC-ul despre Purgatoriu (art 12 para 4):

1030. Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificaţi, deşi sunt siguri de mântuirea veşnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinţenia necesară pentru a intra în bucuria cerului.
1031. Biserica numeşte Purgator această purificare finală a celor aleşi, care este cu totul deosebită de pedeapsa celor osândiţi. Biserica a formulat învăţătura de credinţă despre Purgator mai ales la Conciliile din Florenţa şi din Trento. Tradiţia Bisericii, făcând referinţă la anumite texte din Scriptură, vorbeşte despre un foc purificator:
Cu privire la anumite greşeli uşoare, trebuie să credem că există înainte de judecată un foc purificator, după cum afirmă Cel care este Adevărul, spunând că dacă cineva a hulit împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în veacul viitor (Mt 12, 31). Din această afirmaţie se deduce că anumite greşeli pot fi iertate în veacul acesta, iar altele, în veacul viitor.
1032. Această învăţătură se întemeiază şi pe practica rugăciunii pentru cei morţi, despre care vorbeşte deja Sfânta Scriptură: "De aceea (Iuda Macabeul) a pus să se facă pentru cei morţi jertfa de ispăşire, ca să fie dezlegaţi de păcat" (2 Mac 12, 45). Încă din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor morţi şi a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa euharistică, pentru ca, purificaţi, să poată ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu. Biserica recomandă şi pomana, indulgenţele şi faptele de pocăinţă în favoarea celor răposaţi:
Să le dăm ajutor şi să le facem pomenirea. Dacă fiii lui Iob au fost purificaţi de jertfa tatălui lor, de ce să ne îndoim că ofrandele noastre pentru cei morţi le aduc mângâiere? Să nu şovăim a-i ajuta pe cei care au plecat şi să oferim rugăciunile noastre pentru ei.


Dupa cum se vede, CBC-ul se abtine sa defineasca Purgatoriul ca fiind loc ori ca fiind stare. Acesta este teritoriu liber pentru reflectia teologica. Hans Urs von Baltazar crede ca Purgatoriul este stare. Ca si iadul. Caz in care se pune problema de ce nu ar fi si raiul tot o stare, precum si problema diferentei dintre "loc" si "stare" intr-o lume in care nu este materie, nici timp.
Alti teologi, precum Benedict al XVI-lea (ca teolog, nu ca Papa) cred ca Purgatoriul este loc.



In esenta lor, dogmele sunt ireformabile. Desigur, intelegerea de catre oameni a adevarului revelat se poate cristaliza tot mai mult, pe masura ce reflectia teologica progreseaza. Precum si prin revelatii particulare, fiindca experienta mistica, sanctionata de autoritatea legitima a Bisericii, are mereu un cuvant de spus.

Astfel, noi nu stim cu certitudine dogmatica daca Purgatoriul este un loc sau o stare. Ceea ce stim sigur, adica nucleul ireformabil al dogmei si practicii de credinta se poate enunta in urmatoarele doua propozitii:
1. Purgatoriul exista
2. Rugaciunile viilor au mare importanta pentru scoaterea celor de acolo.

Presupusul citat din catehism l-am luat din cartea lui Cristian Bădiliţă, "Orthodoxie versus ortodoxie", fără să verific autenticitatea lui. Am răscolit net-ul şi într-adevăr, formularea citată de Bădiliţă nu există nicăieri, nici măcar în alte limbi. L-am crezut om serios, şi înclin să cred că nu l-a scos din burtă. Ce mi se pare curios este faptul că a fost preluat pe internet de un site care se recomandă că ar publica "ştiri şi informaţii de interes greco-catolic":

http://www.greco-catolica.org/print.aspx?s=2&id=420

Dacă fragmentul nu există, mă gândesc că un site cinstit cu cititorii săi nu l-ar publica.

Şi dacă tot mi-am pierdut vremea răscolind net-ul, am dat două peste două texte magisteriale ale lui Joseph Ratzinger de pe vremea când era papă, care conţin referiri la purgator în spiritul misteriosului fragment al lui Bădiliţă. Acestea sunt ecliclica "Spe Salvi" din 2007 şi cateheza despre Catherina de Genoa din ianuarie 2011. Cel puţin ultimul text se referă explicit la purgator ca la un foc interior, un fel de amplificare a iubirii şi credinţei în vederea comuniunii cu Dumnezeu, opinie provenită de la Catherina de Genoa. Un discurs total diferit de aproape tot ce s-a scris pe acest topic în apărarea purgatorului.