Sa vedem mai intai cand a fost consemnata prima data aceasta dogma si cum au aflat ortodocsii de ea.
Citez din cartea lui Larchet:
"Doctrina Purgatoriului s-a nascut de fapt in a doua jumatate a secolului al XII-lea si este o adevarata "nascocire". Acest repros, facut de teologii ortodocsi celor latini de indata ce au aflat de ea, a fost taxat drept simpla polemica. E vorba insa de un fapt admis astazi de majoritatea istoricilor si demonstrat in chip magistral de renumitul istoric catolic Jacques Le Goff, care a alcatuit un vast dosar, intitulat in chip semnificativ: La Naissance du Purgatoire. El spune raspicat: "inainte de sfarsitul secolului al XII-lea, cuvantul purgatorium, ca substantiv, nu exista. "Un Purgatoriu" pur si simplu nu exista".
Pe la sfarsitul anului 1231 intalnim urma unei prime controverse intre un grec, Gheorghe Vardanes, episcop in Corfu, si un latin, fratele Bartolomeu, legat al Papei, in legatura cu problema Purgatoriului. Episcopul i-a raportat patriarhului Gherman al II-lea pozitia teologului latin, care admitea existenta unui Purgatoriu, pe care acesta a respins-o intr-un tratat, si vestea ca grecii neaga Purgatoriul s-a raspandit la latini, care, la randul lor, au scris atunci si ei tratate pentru a respinge aceasta "eroare" a grecilor. Unul dintre ele a fost publicat in 1252 de dominicanii din Pera sub titlul Contra errores Graecorum. El va inspira opusculul pe care Toma de Aquino il va publica sub acelasi titlu zece ani mai tarziu, in care unul dintre capitole (69) se refera la problema Purgatoriului.
Credinta in Purgatoriu a fost pentru intaia oara exprimata intr-un document oficial al Bisericii Romano-Catolice in 1254. Este vorba de o scrisoare a papei Inocentiu al IV-lea catre legatul sau din Cipru, Odon, cardinal de Tusculum, unde aflam aceasta dispozitie: "Vazand ca Grecii afirma ca nu gasesc la invatatii lor nici un nume potrivit si sigur pentru a desemna locul acestei purificari si ca, pe de alta parte, potrivit traditiei si autoritatii Sfintilor Parinti, acest nume este "Purgatoriu", voim ca pe viitor aceasta expresie sa fie primita si de ei. Caci in acest foc temporar, sunt curatate pacatele - desigur nu pacatele de moarte, care n-au fost mai inainte sterse prin pocainta -, ci cele usoare si foarte mici, care daca n-au fost sterse in timpul vietii, sunt o povara pentru suflet dupa moarte".
|