Doamne, de ce vorbim despre religie, despre sfinți sau nesfinți, despre Scriptură... dar Te uităm pe Tine? Uităm să Te iubim, din neputința noastră, încarcerați fiind în temnițele argumentațiilor, ale polemicilor pentru a demonstra noi care/ unde e dreptatea... Încercăm să Te găsim, să Te înțelegem, aducându-Te în limitele minții și simțirii noastre! Cum ar fi oare posibil? Unde ar mai fi uimirea, bucuria, libertatea, liniștea... pe care Tu ni le dai? Nu Te putem iubi, nevrednici fiind, dar putem primi oare iubirea Ta?
Suntem prea ocupați cu demonstrații despre sfințenie, erezie, educație religioasă.
Desigur, avem nevoie să comunicăm.
Ce bine ar fi să comunicăm cu Tine!
|