O fi vrand sa se refere sarmanul monah la ochiul omenesc blestemat care nu shtie ca o mititica minciunica aparent inofensiva se poate transforma shi zamisli in gandul tau inradacinat ditamai balaurele in sensul ca peste timp o sa-i vizualizezi faptele in fatza lui Dumnezeu.... dar tot dansul a zis ca cel mai mare pacat este cel mai aproape de tine, asta din cuvintele sf Antonie cel Mare.... deci peundeva exista shi diferite marimi intre draci doar ca n-au nicio importantza shi relevantza din moment ce unul mic itzi poate face mai mult rau decat unul foarte mare.
Shi apoi nu-i potzi incadra pe totzi pe calea care duce la suicid ca atunci potzi sa zici ca orice lucru contrar voii lui Dumnezeu este defapt calea spre suicid, shi daca tot e sa vorbim despre asta, poi atunci sa ne amintim de Legiune care era numele multzimilor de diavoli din respectivul demonizat vindecat de Hristos. Poi ce s-a intamplat cu porcii in momentul cand au fost lasatzi de Hristos in stapanirea deavolilor? S-au aruncat cu totzii in mare, adica in iad, deshi au cerut sa nu-i trimita Hristos in iad, probabil ca sa demonstreze ca decat sa asculte de Hristos ca sa mearga in iad, mai bine merg ei prin vrerea lor.... Dar eu ma gandesc mai mult la patimi, la turma de porci plina cu patimi ca porcii nu au cuget sa se poata impotrivii shi au sarit degraba in mare totzi, toata turma, deci asta ma trimite cu gandul la intrebarea: ce ar face un porc impatimit de sufletul meu, al unui om? ca fara cugetul care sa-l stapaneasca oare patimile pe care le posed n-ar fi de asha natura incat sa ma faca shi pe mine sa sar in mare? Shi tind sa cred ca asha ar fi. Deci despre ce suicid vorbeshti ca PF Teoctist spunea ca toata viatza a cautat voia lui Dumnezeu ca s-o faca, deci nu putem trage concluzia ca decateori nu a gasit-o a dorit sa se sinucida. Shi apoi nu suntem noi in masura sa masuram gravitatea fiecarei neascultari ci doar in masura in care ne socotim pacatoshi pe noi inshine.
Shi apoi Bolile nu apar din cauza fumatului sau a factorilor externi, ci mai mult am impresia ca din cauza slabirii Duhului/invatzaturii, care slabeshte am impresia atunci cand omul incepe sa uite de Dumnezeu... deci nu e tutunul cauza ci tutunul doar confirma ca ai ajuns la nepasare shi nesimtzire fatza de aproape shi fatza de tine, ca defapt tutunul nici macar nu e nociv din punct de vedere al trupului, ci mai mult, nocivitatea lui consta in faptul ca te ajuta sa gandeshti ca sa fumezi pentru ca fumand sa nu mai gandeshti de prea mult fum shi astfel sa ai impresia ca de aia itzi merge bine ca te-ai lasat de fumat, nu domnule, dupa ce te-ai lasat de fumat, te-ai unit in rugaciune cu bunastarea ucigashe de suflet shi ai ajuns mai rau... ca asha patzesc totzi ce se lasa de una sau de alta pentru ochii lumii, ca e bunastarea de parada shi asta e imposibil de invins ca e unita cu lacomia pantecului chirar daca tu defapt eshti mare postitor, ca e unita in locurile prin care nu te ashteptzi.... in zonele pe care nu le vezi, shi in obijnuintza cea statornicita pe care deshi i-ai taiat toate ramurile vazute, ai adormit fiind plin shi satul shi ingrashat in ramurile shi radacinile nevazute.
Viatza asta ne apartzine insa nu ne apartzine in sensul ca noi am facut-o cadou patimilor. Shi in cazul asta viatza veshnica nu shtiu daca mai ramane de discutat, ca uite, noi tot vorbim de viatza veshnica, cum ca ne-am dori, shi vai ce bine ar fi, dar mi-e frica personal ca ma v-a intreba Dumnezeu candva "Mai, dumneata, tu tot batzi apa in piu cu tot felul de cotloane ale vorbelor shi despre veshnicie, poi ia spune-mi dumneata cate noptzi ai facut veghe, sau macar cate diminetzi te-ai trezit mai devreme sau cate seri ai stat treaz pana tarzi, poi dumneata ai avut zile destule shi tzi-ai trait abea o treime din zi shi ai tot facand voia ta sau a patimilor tale, poi atunci pentru ce vorbeshti dumneata de viatza veshnica? sa te autotarashti in proprie inshelare?" asha m-ar mustra Domnul precis, shi n-ash avea sa-i dau nici un raspuns, ash ramane mut ca un peshte, shtiind cata trandavie (nu ma refer la mishcare fizica sau munca) in privintza credintzei mi-am adunat. Iar cand nu am trandavit, atunci mi-am fumat toata credintza pe deshertaciuni.......poate oi fi crezand in sinea mea ca ash fi shi eu ceva prooroc ridicat.... ca altfel de unde atat puncte pe i in voiIrile mele astea textiste. De unde? "Au o fi intrat in sufletul meu vre-un purcelash din aia ce au sarit in mare"... iar oi fi pacalit pe careva cu smerenia mea? sper ca nu.
|