[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Aşa înţeleg, iar în ce priveşte o eventuală decriptare strictă a pasajului selectat, eu prefer să îl văd ca învăţătură/îndrumar/dreptar privind strict relaţiile dintre creştini, dintre oameni, aşa încât să vieze în şi între oameni blândeţea, facerea de pace, smerenia, dragostea. Fii deci pe pace cu aproapele, smereşte-te şi arată-ţi iubirea mai întâi faţă de omul concret de lângă tine şi astfel, în duh de pace şi dragoste fiind tu, să vii cu darul tău la Mine, iar eu te voi recunoaşte ca fiind de-al meu şi îţi voi primi darul pe care îl voi vedea din preaplinul inimii tale, îndrăgostite cu adevărat de Mine.

Aşa înţeleg.

Ai suprins bine esenţa acelui text, transformat în pretext pentru inventarea purgatorului după mai bine de un mileniu de la Întrupare. Hristos atrage atenţia asupra nulităţii evlaviei "pe scurtătură", suspectă de nuanţe monofizite, care rupe, din mândrie şi comoditate, unirea cu Dumnezeu de vieţuirea întru dragoste şi pace nemincinoase cu aproapele. N-ai ce să cauţi în faţa lui Dumnezeu, întorcând spatele fratelui tău. Dacă fratele, aproapele te dezamăgeşte, pulverizându-ţi falsa imagine excelentă de sine şi Dumnezeu te va dezamăgi însutit respingând darul tău ca pe jertfă făţarnică, interesată doar de obţinerea siguranţei şi protecţiei divine.