Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Acesta este subiectul, iar nu altul, iar eu nu văd nici un motiv întemeiat, ținînd cont de întreaga atmosferă a locului scripturistic, să mă gândesc la Purgatoriu. Mi se pare o asociație cam... slobodă, să mă ierți. În orice caz, una care nu se trage din duhul capitolului. Un fel de nucă în perete...
Așa înțeleg, iar în ce privește o eventuală decriptare strictă a pasajului selectat, eu prefer să îl văd ca învățătură/îndrumar/dreptar privind strict relațiile dintre creștini, dintre oameni, așa încât să vieze în și între oameni blândețea, facerea de pace, smerenia, dragostea.
|
Bine, si atunci despre ce inchisoare a datornicilor vorbeste, aici, Domnul ? Nu e ceva fara importanta, fiindca subiectul e recurent. Iata, vedem cum apare si in Matei cap 18.
Deci, ce se intampla cu oamenii care, avand un bun raport fata de Dumnezeu, din moment ce aduc jertfa la Templu (in Matei cap 5), din moment ce cer cu umilinta iertarea lui si obtin absolvirea (Matei cap 18), totusi se afla in rau raport cu fratii lor, cu care nu se impaca (Mt cap 5) ori nu le iarta datoriile (Mt cap 18) ?
P.S. Acum vad ca ai mai postat un mesaj care aduce clarificari asupra interpretarii tale. Prin urmare, consideri ca intreaga parabola din Matei 5 se refera la realitati intrapsihice si nu escatologice. Paras, datorie, slujitori ai Domnului, temnita si plata au loc, toate, ca timp in timpul vietii si ca loc in capul (im)penitentului. Asta sustii ?