Nu, nu susțin asta ci, așa cum am precizat din capul locului la punctul 2, am făcut un exercițiu riscant (ziceam) de interpretare, țintind de data aceasta la subiectivitatea omului.
E o simplă ipoteză, mie îmi pare plauzibilă, dar nu bag mâna în foc. Mă pot dispensa de ea chiar fără argumente deosebite, deoarece astfel de tâlcuiri sunt foarte, foarte interpretabile, subiective, speculative.
Păstrez însă cugetarea de la punctul 1. Așa cum am expus acolo înțeleg pasajul propus de tine spre analiză. O să revin pentru detalii, întrucât văd că ai reluat chestiunea. Mulțumesc frumos pentru dezbatere, sper să facem pași noi, aștept și argumente noi din partea ta.
Toate cele bune, frate Mihnea!
P.S. Mi-au atras atenția câțiva forumiști ortodocși că fac o greșeală pentru că îi numesc "frați" pe userii catolici. Îmi cer iertare față de colegii ortodocși, dar nu folosesc expresia frate în sens discriminativ sau de castă. Acesta îmi pare un obicei sectar și nu îl aprob. Îi spun astfel lui Mihnea, cu îngăduința lui, pentru că ne cunoaștem, pentru că suntem (cred eu) prieteni, pentru că nu am găsit diferența noastră de apartenență confesională ca prilej de rupere a legăturilor dintre noi ci dimpotrivă, ca stimulent al unei apropieri omenești, pentru că îl stimez ca om și ca intelectual, pentru că am învățat multe lucruri bune de la el și pentru că avem amândoi aceeași năzuință de a cunoaște pe Dumnezeu și de a fi cât mai aproape de El. Vă rog să nu vedeți în expresia ma o formă de cultivare a ecumenismului sau o relativizare a conștiinței dogmatice, ci mai degrabă o conștientizare a faptului că amândoi suntem oameni, frați-oameni și că putem dezbate orice problemă indiferent că rămânem fermi fiecare în confesiunea lui. Sper că și Mihnea e de acord.
Last edited by Ioan_Cezar; 09.10.2014 at 14:03:26.
|