Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
@Catalin: "Catolicii afirma ca focul din Purgatoriu este material" ? Asta, de unde e ? Poate ca vreti sa spuneti ca a existat (si exista) controversa asupra caracterului exterior (=obiectiv) al focului ori asupra caracetrului lui interior (=intrapsihic). Asta, da, de acord. Controversa a animat un intreg Ev Mediu si nu putem spune ca a fost transata, ci doar ca teologii, observand ca argumentele incep sa intre in bucla, nu s-au mai preocupat de chestiune. Material este focul gratarelor de la padure...
In ceea ce il priveste pe Meletie, sa observam ca acesta a trait in trup mult dupa Schisma. Or, ceea ce ne intereseaza pe noi este sa mergem inapoi pe fir, pana la punctul despartirii Bisericilor, ca sa cercetam urmatorul lucru: Sfintii Parinti ai Bisericii Nedespartite aveau ideea unui foc curatitor dupa moarte ? Sau aceasta idee a aparut ieri, in capul catolicilor ?
|
Probabil controversa s-a incheiat in timpurile noastre, pentru ca si catolicii si-au dat seama ca spun ceva fara sens si au incercat sa cosmetizeze dogma. Am citit si catehismul catolic din zilele noastre, practic nu mai e mare diferenta fata de dogma ortodoxa si nu mai semana cu dogma Purgatoriului de la inceputuri. Au evitat sa scrie de foc, de loc, a ramas doar caracterul temporar.
Deci, pana la urma, MihailC are ceva dreptate, nu e vorba ca nu scrie deloc de Purgatoriu in catehism, ci ca e ceva diluat, nu mai e ce-a fost odata.
Dar, desi au camuflat partile care le dau batai de cap, raman aceleasi probleme.
In primul rand Purgatoriul e un loc, un al treilea loc pe langa Iad si Rai. Pentru ca sufletele nu au trup, dar sunt limitate in spatiu, trebuie sa se afle intr-un loc.
In al doilea rand e vorba de un foc care curata prin suferinta pe cei de acolo. Nu e vorba doar de reflectii si pareri de rau asupra pacatelor. Deci e ceva ce actioneaza din exterior (pe langa remuscarile interioare).
Vedem din raspunsul ortodox la Ferrara ca e vorba de un foc ce poate actiona doar asupra trupului:
" E cu neputinta ca sufletul, cu totul netrupesc si ne-materialnic, sa fie pedepsit cu foc, o data ce-a pierit trupul, care putea simti arsura. La invierea de obste insa, cand sufletul pacatos se va insoti din nou cu trupul sau, de acum si el nepieritor, si toata zidirea se va innoi, atunci se va da focului vesnic, dupa cum am fost invatati. Atunci, neindoios, va indura osanda cuvenita, dimpreuna cu demonii cei intunecati, care vor primi si ei atunci trup ingrosat, vazut, ars in cuptorul iadului, dupa cum spune Marele Vasile. Mai inainte de aceasta insa, nematerialnic fiind, desi e viu prin sine, cum s-ar putea pedepsi prin foc materialnic? "
Lamuritor este si pasajul din Patriarhul Dositei:
" A doua deosebire este ca noi nu credem sa fie vreun foc curatitor in afara lui Dumnezeu, Cel ce este El insusi foc curatitor, Cel ce rascumpara in chip deplin, odihneste, ridica pacatele si daruieste pace sufletelor. Si numai in chip figurat numim "curatire" plansul si suspinul celor tinuti in iad."
La final hotararea Sinodului din 1583:
"V. Orișicine ar spune că atunci când mor, sufletele creștinilor care s-au pocăit în această viață dar nu și-au câștigat mântuirea merg în Purgatoriu – care este un basm grecesc – unde focul și chinurile îi purifică, și ei cred că nu sunt chinuri veșnice – așa cum credea blestematul Origen – și dau din această pricină slobozire păcatelor, pe unii ca aceștia îi dăm anatemei."