Ioan Cezar, ma sperii si mai tare, dar in sensul bun. Totusi, nu cred ca Mihnea, MihaiG, sau oricare alt catolic binecredincios, ce s-a manifestat pe acest forum sau nu, o lasa mai moale cu credinta, ca, "as, avem Purgatoriul; rabd ceva parlire si scap de aia cu coarne". Nu ar fi logic; mai mult, nu ar fi crestinesc. Nu cred ca Purgatoriul este per se o scuza pentru caldicei, dar poate deveni uneori o pricina pentru damnati. Aici ai dreptate.
Cred intr-o stare cathartica post-mortem, dar nu intr-un mod elaborat, ci mai degraba instinctiv si, ca formulare, confuz. (Voi cei adunati sub mantia Bisericii sale, fiecare dupa credinta sa, aveti avantajul limpezimii formularii a ce credeti).
Insa daca ai contat intr-un efect pedagogic asupra mea si, in principiu, tuturor candidatilor la damnare care isi simt limpede apropierea de haurile fara sfarsit, ai castigat. Cel putin asupra mea.
Adevarul e ca doar in Biserica mantuirea iti poate deveni sigura.
Acum, e de hotarat in care Biserica...
Dar asta e alta discutie.
:)