Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Darul nu este suficient sa fie “insusit” ci mai intai se “cauta”.
Cautarea este componenta psihologica care pune sufletul in miscare, care il intinde spre Dumnezeu.
Nu exista Pogorare de sus daca jos nu este Cautare.
Cautarea este straduinta omeneasca, Pogorarea este dezlegare dumnezeiasca.
Sunt legate una de alta, asa cum focul este legat de aer.
Cel ce nu cauta – nu afla.
Cel ce cauta – afla.
Budismul “nu constrange” Adevarul. Nu-l forteaza.
Cautarea si Acceptarea Darului, revelatia mistica, sunt doua aripi care bat la unison.
Cautarea nu inceteaza niciodata, Pogorarea asisderea.
|
Cred că a-L căuta pe Dumnezeu este înclinarea/ dorința sufletului nostru pe care tot El a pus-o în noi. De noi ține doar să urmăm această dorință.
În fragmentul citat de mine nu se pune în antiteză faptul că unii Îl caută pe Domnul iar alții nu. Ci doar metoda. Unii au credință, și atunci Domnul li se descoperă; alții se bazează pe mintea lor, pe logică... dar mintea fiind zidită, nu poate de una singură să Îl afle pe Ziditor. Constrângerea așa o văd: constrângerea minții, a puterilor limitate, de a cuprinde pe Cel ce le-a creat.