Citat:
În prealabil postat de AndraEu
Asa este...... imi spune ca nu a fost niciodata fericita, ca i-am fcut mereu rau, ca din cauza mea e asa......ca vrea sa scape de mine, ca nu ma mai suporta, ca mereu am stresat-o...ma jigneste.... nu sunt buna de nimic in fata ei, zice ca nu ma poate ierta ca am gresit pre mult fata de ea. Nu stiu ce sa mai fac? Efectiv vrea sa nu mai fiu... si are momente cand e bine, fericita si vorbeste cu mine.
Ce sa fac cand zice sa o las, ma respinge... Oare se va schimba.. eu intradevar am gresit ca am ajuns intr-un timp sa nu o mai ascult, sa fiu violenta, rea.... ajunseem a cred ca nu ma iubeste si ne avand credinta in Dumnezeu...nerugandu-ma, indepartandu-ma de Dumnezeu......am ajuns sa ma port extrem de urat cu ea cativa ani, sa o resping si eu, sa ac exact ce imi facea ea.. ajunsesem sa cred ca e bine sa fi rau, sa nu ai suflet cum nici ea nu avea cand eram mica......ma jignea, scuipa, batea, zicea ca nu sunt buna de nimic, toata frustrarea pe mine o arunca.
Acum de cand merg la biserica, m-am spovedit,,, sunt altfel, ma port frumo tot nu ma vrea in viata ei... Ce sa mai fac?? Oricum as fi nu e bine......
|
Schimbarile nu se produc peste noapte.
Trebuie indelunga rabdare.
Aratand intelegere si disponibilitate sa nu astepti reciproca.
Aratand afectiune sa nu te astepti la caldura.
Efortul rabdarii trebuie sa fie in primul rand pentru sufletul ei, si doar in al doilea rand pentru tine. Acest gand altruist are multa putere lucratoare in el.
Dupa un timp roadele vor apare negresit.