Citat:
În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia
Dupa cum clar a explicat Mihnea, si ortodoxia crede in Purgatoriu, dar ca gradient al unor stari sau ca multiplicare a unor locuri, dar nu ca loc/stare definite ca atare. Altfel, repet si eu cu el, ce rost ar avea rugaciunile pentru cei plecati din aceasta dimensiune?
|
Și eu am sesizat o asemănare, până la un punct, a doctrinei ortodoxe cu cea catolică, în sensul credinței că cei morți în păcate vor putea fi mângâiați sau chiar scoși din chinul lor prin contribuția celor care, în viața aceasta aflându-se, fac rugăciuni cu milă și iubire față de ei, jertfind, totodată, ceva din ale lor pentru cei sărmani.
Ortodocșii, însă, nu pot crede în existența unei etape sau loc de purificare prin suferința după moarte, întrucât altfel înțeleg mântuirea. Nu credem nici că Dumnezeu contabilizează păcatele, nici că așteaptă de la noi o compensație pentru păcatele noastre, care ar fi un fel de a ne mântui prin noi înșine (prin suferința noastră).
Mântuirea este darul gratuit al lui Hristos pentru toți păcătoșii. Fericirea veșnică este sporirea perpetuă în comuniunea cu El, care este obligatoriu să înceapă aici și acum. Căci dacă nu începe, vom fi lipsiți de Viața Lui, adică vom fi morți. Chinul iadului nu este decât chinul despărțirii de El, un fel de a fi mort și viu în același timp, mort cu duhul, viu cu sufletul, adică fiind conștient într-un mod foarte dureros de lipsa Vieții celei adevărate.
Ceea ce te poate ajuta, odată ce ai mers în iad, ar putea fi dragostea celor care se roagă pentru tine, în ea fiind prezentă nu doar iubirea unor oameni, ci însăși dragostea lui Hristos, prin ei. Însă pentru a te putea scoate, este necesar ca tu să te afli într-o stare de închidere relativă față de El sau, poate, măcar către cei care se află în comuniune cu El, prin intermediul cărora ți se poate comunica și ție ceva din mângâierea și mila Lui.
Cred că diferența între cum înțeleg ortodocșii față de catolici problema stării sufletelor până la Judecată vine din înțelegerea mântuirii ca act juridic pe de o parte, respectiv ca operă de restaurare făcută din iubire jertfelnică, de cealaltă parte.