Acest om sfant a lui Dumnezeu a avut,printre multe altele,un mare dar,dupa cum se arata si in articol.Indiferent de piedici, de esecuri,de dureri fizice sau spirituale, a suferit totul in tacere dar nu a abandonat niciodata lupta cea buna, calcand pe urmele Mantuitorului.Este un dar al lui Dumnezeu, lucrat prin smerenie,cu care sfintii sai se invesmanteaza in fata unei lumi care, de foarte multe ori, i-a urat profund tocmai pentru aceasta atitudine a lor. Ca un gand in memoria sa, cand ma gandesc, cand mi-l imaginez pe Apostolul Ioan la dansul ma gandesc.Cred ca viata sa poate fi foarte bine caracterizata si prin cuvintele de final ale Apostolului Pavel din II Timotei 4.7-8. Sincere felicitari pentru determinarea pe care o pui in acest topic,este un frumos omagiu la adresa Parintelui Galeriu.