În prealabil postat de fallen
Doamne fereste, nu m-am suparat !
Ma bucur insa ca intamplarea fericita a facut ca tocmai ieri ( duminca ) sa se citeasca si sa se propavaduiasca chiar pilda semanatorului :).
Iar ceea ce a spus acolo Mantuitorul, e ceea ce face diferenta intre oameni...
In cazul de fata samanta este Cuvantul lui Dumnezeu, care e acelasi si are aceeasi putere pentru toata lumea, nu este asemeni unei seminte oarecare, care are in ea o informatie genetice mai buna sau mai putin buna ( performanta) care alaturi de mediu , ii conditioneaza germinarea si evolutia ( mai multe seminte in conditii identice de mediu nu dau acelasi rod, de asemeni 2 seminte identice in conditii diferite, iar nu dau acelasi rod). Cuvantul lui Dumnezeu aici este constanta; variabile sunt 1) mediul si 2) ravna personala.
De data asta nu am mai auzit comparandu-se ipostazele caderii semintei ( drum, stanca, umbra, etc) cu mediu sau alti factori extrinseci ( anturaj, etc) ci cu apropierea mai mare sau mai mica a noastra de lume si de lucrurile materiale...adica 1) cei din drum= aud cuvantul dar nu prinde radacini in sufletul lor, pt ca ei acolo au cu totul alte preocupari; 2)cei din loc pietros - saminta incolteste,dar nu o uda, adica nu o alimenteaza, nu se preocupa ulterior sa aprofundeze, sa hraneasca credinta care a incoltit in sufletul lor; si 3) cei din loc umbros, care sunt impresurati de buruieni, sunt cei care fiind prea atasati de bunurile materiale ale acestei lumi, sunt curand coplesiti de griji care ii fac sa abandoneze credinta si grija pt sufletul lor. Deci ca sa ajunga sa dea rod o samanta e nevoie de sol in care sa isi infiga radacina, apa sa o hraneasca, si lumina de asemeni, ca sa poata creste suficient de repede cat sa depaseasca buruienile care nu au nevoie de atata lumina, cresc si cu mai putina. Insa acesti factori simbolizeaza nu conditii de mediu, care teoretic sunt independente de vointa noastra, ci predispozitii intrinseci ale sufletului ( solul) cat si preocupari voluntare -" hranirea", "udarea", expunerea la lumina - adica activitati voluntare ale noastre prin care sa ne consolidam credinta, citit, rugaciuni, frecventarea slujbelor. Abia cand incepem sa punem si in practica cele invatate, atunci se poate spune ca am ajuns in ipostaza a patra a semintei care a dat rod insutit...
|