[Mihailc]

Are CS Lewis un roman, "Marea Despărţire", publicat recent şi în limba română, o ficţiune alegorică despre lumea de dincolo în care autorul ajunge în postura unui Dante postmodern, vizitează iadul şi raiul, relatându-şi experienţele sub forma unui jurnal de călătorie.
Dincolo de orice imagerie horror, iadul din alegoria lui Lewis este populat de oameni aparent normali care alcătuiesc o societate în care recunoaştem foarte multe trăsături ale lumii noastre proiectate în absolut. Un fel de megalopolis aparent dinamic, în care fiecare îşi urmăreşte cu obstinaţie obsesiile şi dorinţele terestre, fiind în mod repetat păcăliţi de minciuna constitutivă a acestora, dar reluând la nesfârşit procesul zadarnic al împlinirii lor. Pe scurt, o societate de oameni care se autofraieresc continuu.
Din când în când, cetăţenii iadului au posibilatea să viziteze raiul şi să vadă cum e acolo. Sunt întâmpinaţi cu dragoste, plimbaţi peste tot, trataţi ca nişte oaspeţi dragi. Dar în mod surprinzător, locuitorii iadului nu înţeleg nimic din tot ce se întâmplă în rai, totul li se pare atât de străin de ei, de modul cum s-au construit ca persoane, comuniunea li se pare absurdă, bucuria ceva insuportabil, iar dragostea o ameninţare pentru idolii construiţi din obsesiile lor. Când sunt rugaţi să rămână, îşi aduc aminte că au fiecare un bolovan de cărat pe un deal nesfârşit, precum Sisif, şi vor repede să fie duşi în iad.
Din când în când, se întâmplă şi în iad evenimente de tip metanoia, iar deşteptaţii încearcă să le deschidă ochii celorlalţi asupra minciunilor chinuitoare cărora le sunt sclavi. Desigur, sunt respinşi şi îndepărtaţi violent, obligaţi să părească iadul, fiindcă toţi cei de acolo vor să creadă în continuare în idolii lor confecţionaţi din tot felul de dorinţe insaţiabile care împreună alcătuiesc tot atâtea sensuri iluzorii ale existenţei dizolvate într-un nonsens generalizat.