[CristianR]

Revenind la predica de ieri, este interesant felul în care tâlcuiește Părintele bulversantul cuvânt din Evanghelie „ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă”. Părintele consideră că traducerea corectă ar fi: „că văzând nu văd și auzind nu înțeleg”:

Pentru că şi vederea, şi auzul nostru sunt tulburate, căci purtăm povara păcatului şi a bolii; şi se îmbolnăvesc şi ochii noştri, şi urechile, şi nu vedem totdeauna aşa limpede, de clar. Mai adânc, înţelepţii Părinţi ai Bisericii ne grăiesc, vorbind despre simţuri, că au deschiderea lor, prin har. Căci harul curge de-a pururea, iar noi creştem în el. Şi creştem şi în privinţa simţurilor: de la simţiri trupeşti la simţiri duhovniceşti. Şi începem să pricepem duhovniceşte; să vedem duhovniceşte, să auzim duhovniceşte.

Și, mai departe, că tot a vorbit Theo astăzi de focul mistuitor:

Amintim iar momentul în care Moise, la Horeb, a văzut rugul care ardea şi nu se mistuia, şi a auzit glas ca din rug: “Moise! Moise!”. Dar rugul, un mărăcine, vorbeşte? Nu s-au deschis atunci urechile lui Moise auzului duhovnicesc?! Şi chiar ochii lui văzului duhovnicesc, căci, privind rugul care ardea şi nu se mistuia, căutând să înţeleagă, se minuna. Deci şi văzul, şi auzul lui se deschid altfel, la văz şi auz cu duhul.