Sfantul Ioan Damaschin,Dogmatica:
http://www.biserica-luzern.ch/Dogmat...0Damaschin.pdf
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul, Unul-Născut, care este în sânurile Tatălui, acela L-a făcut cunoscut. Prin urmare, Dumnezeirea este inefabilă si incomprehensibilă, căci nimeni nu cunoaște pe Tatăl afară de Fiul si nici pe Fiul afară de Tatăl. Sfântul Duh, însă, cunoaște cele ale lui Dumnezeu, în chipul în care duhul omului cunoaște cele ce sunt în el. In afară de prima si fericita fire, nimeni n-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu, decât numai acela căruia ea i s-a descoperit. Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici dintre puterile suprapământesti, adică chiar dintre Heruvimi si Serafimi.
Dumnezeu, însă, nu ne-a lăsat în completă neștiință, deoarece cunoștința existenței lui Dumnezeu este însămânțată de El în chip firesc în toți oamenii."
.."este evident că există Dumnezeu. Ființa si natura Lui, însă, este cu totul incomprehensibilă[care nu poate fi înteles, cuprins cu mintea;] și incognoscibilă.[Care nu poate fi cunoscut de ratiunea omenească]
Este evident că Dumnezeu este necorporal. Căci, cum ar avea corp ceea ce este infinit, nemărginit, fără de formă, impalpabil, nevăzut, simplu si necompus?
Dacă Dumnezeu ar fi corporal, cum se va putea respecta dictonul că
Dumnezeu străbate prin toate si umple toate, dup ă cum spune Scriptura:
"Nu umplu Eu, oare, cerul și pământul, zice Domnul?".[Ieremia XXIII, 24.]
"Cel care voiește sa definească ființa cuiva trebuie să spună ce este ființa aceluia, nu ceea ce nu este.
Cu privire la Dumnezeu, însă, este cu neputiță să spunem ce este ființa Sa.
Dumnezeu nu face parte din existențe. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu există, ci că
el este mai presus de toate existențele si mai presus de însăși existența. Și dacă cunoștințele sunt în legătură cu existențele, urmează că ceea ce este mai presus de cunoștință va fi negreșit si mai presus de existen ță, si din contră, ceea ce este mai presus de existență, va fi si mai presus de cunoștință.
Prin urmare,
Dumnezeirea este infinită si incomprehensibilă. Și numai aceasta putem înțelege cu privire la ființa sa, anume nemărginirea și incomprehensibilitatea Sa. Toate câte le spunem in chip afirmativ cu privire la Dumnezeu nu indica natura Lui, ci cele in legatura cu natura Sa. Chiar dacă vom spune că Dumnezeu este bun, că este drept, că este înțelept, sau orice altceva, nu indicăm natura lui Dumnezeu, ci pe acelea în legătură cu natura Lui.
Este cu neputință să se găsească în lume o imagine care să exemplifice în ea însăși în chip exact modul de existență al Sfintei Treimi. Căci cum este cu putință ca ceea ce este făcut, compus, stricăcios, schimbător, circumscris, care are formă si este coruptibil, să arate în chip clar ființa dumnezeiască cea mai presus de ființă și liberă de toate acestea? "