[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Inorogul

Ca sa raspund problemei deschise, indiferent cat de ridicola pare aceasta:
- nu este nimic anormal in a visa urat; majoritatea covarsitoare a oamenilor viseaza urat in mod repetat in decursul vietii;
- daca totusi, visele urate va pun in pericol santatea, prin privarea de odihna sau atacuri de panica, adresati-va medicului de familie; acesta, la randul lui, va da bilet de trimitere catre un doctor/cabinet specializat pe astfel de probleme;
- insomnia este cu adevarat o problema; din cate stiu (nu sunt expert), pe termen lung poate conduce si la depresie;
- daca rugaciunile/postul si orice alte tratamente (care nu incalca drepturile si libertatile altor persoane) va ajuta pe dumneavostra in tratarea insomniei va recomand sa va tineti de acestea.

Santate!

În general nu e nimic anormal în a visa urât, precum ziceţi. Mai mult chiar, e semn de funcţionare sănătoasă a unor resorturi psihice (chiar de altele sunt, poate, ameninţate cu oareşce dereglare), deoarece visul, aşa cum e deja cunoscut din ştiinţele psi şi medicină, are prinrte altele o funcţie de "supapă" pentru tensiunea psihică acumulată în exces. Ne eliberăm de grijile de peste zi, de tensiunile acumulate în stările noastre conflictuale, de frustrări şi temeri, de dorinţe mult prea intense, de angoase - visînd.
Mai mult, interpretarea viselor, asistată de un specialist (psihanalist) este o cale terapeutică pentru majoritatea nevrozelor şi pentru psihozele în stare latentă sau în faza incipientă. Sunt studii nenumărate, dovezi cât casa, nu are rost să mai polemizăm.

Visul are o muncă a lui, cu efect terapeutic. Uneori nu e nevoie să interpretezi visul (deşi el e mereu un purtător de mesaj camuflat), el îşi face deja treaba în timpul somnului şi te trezeşti pur şi simplu vindecat de ceva.
Surprinzător lucru, la polul opus se află situaţiile când înnebunim în vis. Specialiştii din domeniu şi mai ales psihiatrii cunosc destule cazuri de oameni care au înnebunit în vis. Scrie în tratatele din domeniu, se predă la şcoală.

Visul e din păcate interpretat în mod neglijent, superstiţios etc. după ureche, amatorist. Acest lucru aduce uneori mult rău, are influenţă psihică negativă, aşa cum horoscopul îi tâmpeşte pe unii (care, mă rog, sunt deja de tâmpiţi de dau crezare horoscopului).

Părinţii Bisericii, pentru a feri pe oameni de efectele negative ale unor interpretări greşite ori de interpretările şarlatanilor, au fost mereu prudenţi iar această prudenţa s-a manifestat prin interdicţii legate de interpretarea viselor. Practic, Părinţii ne spun că visele sunt de la diavol pentru a convinge pe oameni să se ferească de interpretări care le-ar aduce pagubă şi pentru că, uneori, sunt de la diavol, într-adevăr. Totuşi, uneori visele sunt de la Dumnezeu. Dar omul nu ştie să tâlcuiască, nu merge la duhovnic priceput (că azi sunt rari astfel de duhovnici), înţelege prost ori deloc şi geaba darul, geaba chemarea. De ce se exprimă Domnul în vis şi nu aevea, când ar putea? Sunt multe de povestit pe tema asta şi nu e locul aici.

Din păcate, problematica viselor e abordată de pe două poziţii opuse, ambele greşite, aiurite: băbisme şi superstiţii, bisericisme care nu au nici o legătură cu învăţătura Sfintei Biserici - pe de o parte; aerele ateilor, a pseudointelectualilor cu o brumă de alfabetizare academică sau chiar post academică, oameni care îşi închipuie că ştiu ei totul, inclusiv despre vise şi despre credinţă şi credincioşi - pe de altă parte.
Problematica viselor e destul de fină şi complexă şi cere competenţe psi aparte, supraspecializare, respectiv duhovniceşti de un anumit nivel. Folositor ar fi să ne ţinem la discreţie, atunci când nu avem o iniţiere şi o practică de specialitate în domeniu. Nu de alta, dar îi scutim pe alţii de basmele noastre şi pe noi ne ferim de păcatul vanităţii sterile şi al îngâmfării stupide.

P.S. Încercaţi să nu mai priviţi viaţa de credinţă prin ochelarii minţii lumeşti. Lumescul nu poate înţelege duhovnicescul, îl reduce mereu, ca pe un pat al lui Procust, la măsuri care nu pot cuprinde fenomenologia vieţii de credinţă. De voiţi să cunoaşteţi Biserica, iar nu s-o interpretaţi păgubos pt. dvs., cred că aveţi de făcut un singur lucru: cunoaşteţi-o din interior, din interiorul credinţei. Dincolo de bisericisme şi băbisme, de veţi căuta temeinic să vedeţi prin Duhul şi prin roadele Lui în dvs., veţi descoperi lucruri foarte, foarte surprinzătoare pentru mintea dvs. fudulă de acum. V-o spun cu prietenie. Smeriţi-vă cugetarea, domnule, spre binele dvs. şi al copiilor dvs., despre care pomeneaţi. Să vă trăiască şi să fie sănătoşi!