Citat:
În prealabil postat de Inorogul
Permiteti-mi sa va contrazic, cu argumente. Intr-adevar, credinta restrange din supranatural. Se focalizeaza pe o anumita parte a supranaturalului. Problema este ca face trecerea de la infinit tot catre infinit.
Solutia Dumnezeu este una infinit mai complexa decat "intrebarea" initiala.
|
Nu inteleg prea bine . Adica intelegeti ca eu am zis ca exista o limitare a credintei fata de ratiune? Si ca de la o intrebare mai mica se ajunge la una si mai mare?
Daca asa este , as dori sa subliniesz ca,credinta e altceva,e o calitate noua ,nu doar o ratiune mai restransa ,si nu mai are spaima in fata infinitului.Credinta opereaza cu infinitul fara a se pierde ca ratriunea in fata unui finit mai complex . Fizica a incercat sa explice universul prin ecuatii . Dar ieseau miliarde de ecuatii ,ori noi deja de la 3 ecuatii in sus ne blocam .
Credinta reduce totul la o stare de spirit ,noi suntem limitati ,si intrebatori . Si in aceasta stare,apare fara nici un preaviz Dumnezeu , care lumineaza totul . Accepta omul asa cum e,limitat si plin de intrebari: doar ca Dumnezeu vine sa ne arate un alt drum,nu e meritul sau vina omului pentru acest nou drum .
Citat:
Doresc sa ofer un singur exemplu in acest sens, dintr-o infinitate posibile. Din observatiile mele, o persoana religioasa considera ca are un rol/rost bine stabilit pentru existenta sinelui. Gasesc des intrebarea "de ce exist?". Un raspuns pur stiintific, bazat pe argumentul evolutionist nu este suficient pentru o persoana religioasa. Este de neconceput sa va multumiti cu un raspuns de genul: "Existati pentru ca v-au dat nastere parintii sau, mergand si mai departe, pentru ca sunteti un produs intemediar al procesului evolutionist".
Dumneavoastra cautati un rost, un sens care transcende materialismul. Aici apare o problema uriasa. Considerand aceasta intrebare ca fiind valabila (de ce exist?) validati o infinitate de alte intrebari. Astfel, intrebarea: "de ce sunt si pietre galbene si nu doar gri?" are un grad de validitate identic cu intrebarea existentiala initiala. Atentie! Este foarte posibil ca raspunsul la intrebarea ipotetica, cea cu pietrele, sa nu va intereseze dar asta nu invalideaza intrebarea in sine. Un raspuns stiintific, cu explicatii de ordin geologic si chimic, pentru paleta de culori a pietrelor va trebui sa fie de asemenea unul insuficient pentru dumneavostra, in caz contrar aparand frantura de logica prin eroarea judecatii cu dubla masura. Va trebui atunci sa justificati de ce culoarea pietrelor nu are un motiv care transcende de asemenea materialismul.
|
'De ce exist ' nu e la fel cu 'de ce sunt pietrele deosebite?'
Deosebirea intre pietre e proprie capacitatilor umane si deci se poate face apel la stiinta
"De ce exist?" nu poate fi rezolvata prin stiinta , caci este o intrebare despre sine insusi ,deci pune la indoiala insasi ratiunea mea .E o intrebare dincolo de mine ,la care imi trebuie un raspuns din afara .
Un raspuns la aceasta intrebare ,dat de mine insumi , nu prea prezinta incredere .
As vrea ca Creatorul meu sa spuna de ce exist,nu eu insumi despre mine
As vreea sa subliniez ca principala contributie a credintei nu mi se pare la nivelul ratiunii logice ,unde lucrurile sunt la fel de posibile,asa cdum si subliniati.
Contributia este mare la nivelul axiologic ,nu logic ,adica in domeniul valorilor. Acolo , fara nici o explicatie ,lucrurile incep sa se inchege si sa capete contur .In acest teritoriu,logica doar admira frumusetea ,si nu o creaza neaparat .