Citat:
În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia
Stimata domnisoara,bine ati venit inapoi!
Acum, ce parer aveti totusi de nunatarea subliniata de mine: daca acesta curajoasa femeie, Dumnezeu sa o apere, ar fi fost o musulmana intr-un sat de crestini sau budisti sau atei fanatici, ati mai fi privit-o ca martira? Amintiti-va de unul din primele precepte educationale, pe care le primim in primii ani de viata: e lasitate si crima atacul a multi impotriva unuia singur. Si nu ma refer doar la atacul fizic. Femeile acelea musulmane, care au acuzat-o, se comportau excat ca niste animale dintr-o haita, adunate la ordinul animalului alfa: perfect "aglutinate sub steag": credeau, deci isi faceau datoria, "latrand pentru cauza". De obicei, cind o multime intaritata de lacomie, barfa sau evlavie monstruoasa, ca in acest anume caz, isi ameninta victima, poti vedea un caine latrand in chipurile fiecarui participant la acea orgie emotionala. Si asta, INDIFERENT ce religie/ideologie/mod de viata ar marturisi/trai agresorii. Interschimbati religiile sau punctele de vedere intre agresori si victima (inainte sa ziceti bat campii, va amintesc de cruciade sau de arderea ereticilor pe rg, chiar din primul mileniu), si tot acealsi rezultat este: fanatism religios frizind patologicul.
Sper la un raspuns obiectiv si profund, cum sunt obsinuit sa citesc de la dvs.
|
Bine v-am regăsit și vă mulțumesc foarte mult pentru mesaj!
Desigur că, dacă această persoană ar fi fost o musulmană persecutată de către "creștini", mi-aș fi exprimat aceeași admirație și stimă profundă față de curajul ei eroic de a-și sacrifica viața pentru cauza în care crede!
Fanatismul religios - atitudine contrară dragostei creștine, duhului libertății evanghelice - constituie atât o gravă încălcare a libertății semenilor și o renegare a datoriei de a-i iubi, cât și o blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Faptul de a comite crime în numele Dumnezeului iubirii, trădarea semenilor în numele consecvenței în blândețe - cum altfel ar putea fi caracterizată această atitudine, prin ce alt cuvânt, dacă nu prin cel de "blasfemie" și "păcat împotriva Duhului Sfânt"? E păcat împotriva Duhului despre Care Scriptura ne învață că "unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (IICor3, 17).
Oare nu tocmai fanatismul a fost și motivația celor care, cu mai bine de două mii de ani în urmă, au strigat în delirul sadismului, fără să poată menționa niciun motiv al furiei lor: "răstignește-L, răstignește-L"?!...
Sunt, prin urmare, întru totul de acord cu dvs și cred că Dumnezeul nostru... nu poate rămâne indiferent față de dorul oamenilor de perfecțiune și autodăruire totală în slujba unui ideal, chiar dacă, în virtutea împrejurărilor, acel ideal nu este, în mod explicit, idealul creștin.
Asum poziția lui C. S. Lewis care, într-una dintre lucrările sale ("Creștinismul redus la esențe"), își exprima opinia (și poate că speranța) potrivit căreia toți cei care se vor mântui vor trăi mântuirea prin Hristos, ceea ce nu înseamnă că doar cei care au crezut în Hristos vor fi mântuiți prin El...
Dumnezeu să fie cu dvs!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca