[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Poate chiar evolutia, si legile universului au fost programate de o inteligenta superioara.

Cunoaştem prin Revelaţia Dumnezeiască (Scriptura, Tradiţia Bisericii) faptul că Dumnezeu a creat toate câte sunt. În Crez mărturisim astfel: "Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor."

Aşadar, desigur că legile universului au fost programate de o inteligenţă superioară - dacă vrei să spunem în forma aceasta, înţelesul celor din Crez.
Problema este însă că evoluţia, conform teoriei din biologie, înseamnă naşterea speciilor unele din altele iar evoluţionismul susţine altceva decât Crezul. De aici incompatibilitatea, pe care nu are rost să o negăm. Ea este evidentă.

Să recapitulăm:
a) Evoluţionismul susţine că dintr-o formă de viaţă foarte simplă, originară, s-au dezvoltat succesiv, în milioane de ani, toate speciile pe care le cunoaştem; şi explică aceasta prin teoriile despre mutaţii şi alţi factori biologici;
b) Scriptura şi Biserica spun că omul nu este un produs al evoluţiei desfăşurate în milioane de ani pe Pământ, ci afirmă că Adam a fost creat de Dumnezeu (Fc 1, 26-27). Aşa cum a fost creată şi Eva (Fc 2, 7, 18, 21-22).

*

Antropologia creştină este o învăţătură despre om întemeiată pe Revelaţie. Originea omului este una din cele trei teme fundamentale ale antropologiei creştine, celelalte două fiind alcătuirea fiinţei omeneşti (trup şi suflet), respectiv menirea omului (îndumnezeirea).
Poate că e momentul să îţi atrag o clipă atenţia asupra unei distincţii pe care o face Scriptura:
a) toate făpturile apar la existenţă prin simpla exprimare a voinţei divine, "să fie!" (vezi Hexaimeronul - Fc. cap 1); Dumnezeu a creat lumea cu puterea Cuvântului Său (cu puterea lui Hristos, aşadar, a Fiului lui Dumnezeu, născut în veşnicie din Tatăl), de aceea psalmistul şi zice "El a zis şi s-a făcut, El a poruncit şi s-a zidit" (Ps. 148,5).
b) omul însă e creat printr-o lucrare deosebită, după sfat dumnezeiesc şi prin lucrare nemijlocită, directă a lui Dumnezeu Însuşi (Fc 1, 26-27; Fc 2,7,18, 21-22).
Această distincţie vorbeşte, printre altele, despre demnitatea aparte a omului în raport cu toate celelalte făpturi. Căci omul trebuia să reprezinte cununa Creaţiei, punctul de întâlnire a celor două lumi - materială şi spirituală, stăpân al Pământului (Fc 1,28) şi locţiitor al lui Dumnezeu pe Pământ.
Unde a fost menit omul să ajungă, la ce desăvârşire, ne arată Hristos în Schimbarea la Faţă. Acolo vedem cum trebuia să devină Adam. Noul Adam ne dezvăluie pe Tabor ţinta şi rostul întregii Faceri.

*

O opinie personală, un simplu gând, poate o psihologizare abuzivă a problemei evoluţionismului:
Deoarece Facerea ne dezvăluie că Dumnezeu a creat lumea progresiv, în timp, etapizat şi după un plan unitar, într-o ordine progresivă a cărei culminaţie este fiinţa umană (purtătoarea chipului lui Dumnezeu),
printr-un act de cădere a conştiinţei, ca o reflexie în oglinda destrămată a cugetării omeneşti schilodite de păcat, apare evoluţionismul, plagiatul şi contrafacerea ... Facerii.

Alternativa oferită de cunoaşterea biologică este doar o copie infidelă şi dispreţuitoare la adresa Revelaţiei Dumnezeieşti, în care omul se afirmă pe sine (cu nespusă autoironie involuntară), în detrimentul afirmării lui Dumnezeu în conştiinţa şi viaţa umană.

În concluzie, cred că e folositor să ne concentrăm mai puţin pe dezbateri sterile cu închipuiţii cunoscători, cât mai degrabă asupra Scripturii şi a cărţilor ziditoare de suflet din Comoara Bisericii, precum şi asupra vieţii de credinţă din Biserică în toate laturile ei, pentru a ne întregi şi plini sufleteşte întru bună înţelegere şi rost, pe măsura demnităţii omului hărăzit îndumnezeirii prin Har.