Ce reprezinta Scriptura pentru Traditia bisericii ?
E clar ca Scriptura e argumentul ultim si in cazul scrierilor parintilor si ultima inspiratie in cazul aparitiei slujbelor liturgice.
De asemenea se mai spune ca Scriptura a izvorat din Traditie ,ceea ce formal e adevarat, caci revelatia s-a fixat in scris prin oameni. Dar poate Cuvantul lui Dumnezeu sa izvorasca din oameni? Ei doar pot fi martorii acelui cuvant,receptorii lui ,dar Cuvantul in sine are intaietate , caci poate veni numai de la Dumnezeu , dupa continutul sau. Nici un om nu ar putea adauga sau scoate ceva din Cuvant ,fara ca acesta sa apara strident, ca si o cusatura grosolana.
De asemenea se mai spune ca singura interpretare a Scripturii este doar la Parintii Bisericii.
Sunt aceste interpetari suficient de complete? Acopera ele toate versetele? Acopera ele toata gama de intrebari care si le pune cineva? De regula ,din ce am mai citit ,interpretarea consta in evidentierea unui inteles ascuns ,care la prima vedere nu e evident.
Dar unori exista nevoia si de a pune in relief chiar intelesul acela prim si evident ,in porunci cu mesaj simplu si evident , cum ar fi :nu judeca,ca sa nu fii judecat .Unde gasim un comentariu sau o integrare a acestei porunci evidente, in invatatura ortodoxa? Sau m-as multumi macar cu o plasare indirecta a ei,in domeniul moralei,sau in telologia virtutilor.
Cred ca stiti ca razboiul meu este cu complicatia cu abstractizare ,de aceea as vrea sa gasesc undeva suflul simplu si plin de viata al Scripturii in invatatura ortodoxa.
|