Este adevarat,nici un sentiment nu se compara cu cel pe care-l ai in suflet cand, aprins de credinta si dorinta de-a sluji lui Dumnezeu in totalitate,pasesti pragul manastirii,convins fiind ca va fi ;"pana la sfarsit".Dar viata inseamna mai mult decat o singura dorinta atat de arzatoare,care poate sa piara in propria-i intensitate,viata inseamna sa daruiesti si sa primesti,sa plangi si sa razi,sa perpetuezi fiinta creeata cu atata blagoslovita iscusinta,sa induri si sa ierti,sa fauresti ziduri de nepatruns...constiend fiind ca toate acestea nu ar fi posibile fara Vointa lui Dumnezeu.Si totusi,nu visam ca traim,ci traim,inconjurati de nepasare si iubire,materialism si ipocrizie,dragoste si ura,frumusete si dezgust,dezamagire si incredere,simtire si farmec,fericire si tristete,credinta si fatarnicie...toate acestea salasluiesc doar intr-un suflet omenesc.Si-n mediu laic si-n cel cleric exista OAMENI,si deci atatea sentimente si resentimente,nu ai unde sa fugi de ele,singura alternativa este sa LUPTI.........ori sa te faci pustnic,dar nu uita "propria minte-ti este omeneasca" ciao!,ca v-am zapacit...
|